De ce plâng brașovenii după panseluțe?

Panseluțe! Râd în soare argintii! (de fapt, nu argintii, dar vă prindeți voi)

Primăria Municipiului Brașov și-a prezentat bilanțul după 6 luni. Raportul primarului și al viceprimarilor poate fi consultat public aici. Municipalitatea a pornit 171 de proiecte de investiții în acest an, cam unul pe zi, inclusiv în weekend. Și totuși, unul din cele mai importante reproșuri care i se aduc lui Coliban este că „orașul nu e la fel de îngrijit ca acum un an”.

Nu vreau să-i iau apărarea lui Allen, el e acum în poziția în care trebuie să se apere singur prin lucrurile pe care le face, dar vreau să comentez pe această pasiune a brașovenilor pentru panseluțe, să pun un pic de context și să îmi pun și eu un scris gândurile pe o temă pe care singura informație pe care o am sunt zvonuri și „se știe”. Cu alte cuvinte, luați tot ce scrie mai departe ca pe o impresie personală nefundamentată pe informații concrete, ci pe ce lucruri mai afli de la taximetriști.

Primarul dinainte de Coliban, George Scripcaru, părea etern la conducerea orașului. Omul era inexistent în ultimii zece ani în urbe; făcea lucrurile destul de discret, fără să deranjeze pe foarte multă lume. După umila mea părere, Scripcaru și-a atins limitele în materie de ce se poate face cu un oraș de talia Brașovului, și e singurul motiv pentru care a pierdut alegerile în 2020. Pur și simplu nu a înțeles că nevoile orașului sunt în continuă schimbare, de aceea schimbarea e necesară.

Alegerea lui Scripcaru a fost controversată în ultimele două ture de alegeri, oricum. Cu „pete la dosar”, neconfirmate în justiție, și-a atras oprobriul brașovenilor „din bulă” pentru că omul era exemplul perfect pentru „a furat dar a și făcut”. Și cele mai mari critici și le-a luat pentru că punea panseluțe în toate parcurile din oraș, și mai ales în giratorii. Soluția lui pentru fluidizarea traficului a fost megagiratoriul din centrul civic, dar și o sumedenie de ronduri giratorii în intersecțiile majore din oraș. Foarte util pentru consumatorii de benzină și motorină din ziua de azi, dar foarte dăunător pentru calitatea vieții pe termen lung, însă cui îi trebuie gândire pe termen lung în momentul în care poate să vroom vroom cu mașina toată ziua pe asfaltul lui Scripcaru?

Cred că e transparent faptul că îmi displace „mașinizarea” Brașovului. De fapt, e singurul reproș pe care îl am la adresa lui Scripcaru - făcând orașul un oraș prea comod pentru mașini, doar întâmplarea a făcut ca Regia Autonomă de Transport Brașov să fie semi-competentă, asigurând un transport cât de cât civilizat pe liniile trasate de designerii Brașovului din anii ‘70-‘80. Liniile de transport sunt încă organizate pe nevoile de transport ale uzinelor deja desființate și a firelor de transport necesare orașului industrial al anilor ‘70. Suntem în 2021, și s-au schimbat foarte multe, inclusiv ne-am dat seama că ar trebui să renunțăm la mașină (dar s-o facă ceilalți primii!).

Bun, dar nimeni nu i-a putut vreodată reproșa lui Scripcaru faptul că face circulația mai fluidă. Toată lumea s-a plâns de giratorii public, dar i-a mulțumit în gând, pentru că traficul în Brașov „curge” bine de tot. Însă lumea era nemulțumită, așa că au început să-i critice obiceiul de a pune panseluțe prin toate parcurile, inclusiv în rondurile giratorii. Panseluțele sunt niște plante care nu rezistă foarte bine în aer liber în mijlocul traficului, în zone cu umiditate foarte scăzută, pentru că în ultimii 20 de ani plouă mult mai puțin decât ploua odată în Brașov. Așa că mai ales vara panseluțele alea trebuiau udate zilnic, altfel mureau sufocate de noxe și lipsa de umiditate.

Panseluțele se zvonește că erau de fapt un șmen de-al primarului, erau contractate de primărie de la o firmă ce îi aparținea consoartei primarului, ele trebuiau înlocuite de câteva ori pe an (dacă țin bine minte). Viu colorate, aduceau un pic de culoare într-un oraș altfel gri de la asfalt și de la fațadele blocurilor care se îngrămădesc peste tot. Singurele pete de culoare de prin oraș erau panseluțele alea și reclamele trântite pe fațadele de blocuri. Și Scripcaru a fost ironizat la infinit pentru panseluțele alea. În cele din urmă, cred că lui Scripcaru i s-au terminat ideile de evoluție la orașului la panseluțe și asta i-a fost fatal în alegeri.

Ovidiu îmi explicase acum mulți ani că poate ar trebui să arătăm ca un oraș de munte, nu să încercăm să fim un oraș de câmpie cu muntele lângă noi. Sugera și el că mai bine lăsăm speciile invazive de munte să se cațere pe rondurile giratorii și prin parcurile din oraș, care arată straniu în mijlocul munților. Cumva, sunt de acord cu el. Brașovenii, însă, nu.

Poate cea mai frecventă plângere pe care am auzit-o la adresa lui Coliban în ultima vreme e că nu face nimic, și că nu au apărut panseluțele. „Nu-mi place cum arată”, „Vai, ce urât”, „Ne năpădesc buruienile”. Prea puțină discuție pe seama celor 171 de proiecte cu care se laudă primăria; mult mai multă discuție pe lipsa unor panseluțe care lipsesc din giratorii. Și cred că asta e o formă de bikeshedding; nu e vorba de o discuție infantilă, doar e o discuție la care toată lumea se pricepe și poate emite o părere. Panseluțele sunt de fapt un simptom. Scripcaru, altfel absent din viața cetății în ultimii zece ani, le-a luat ochii oamenilor cu panseluțele. L-au ironizat vreme de zece ani pentru panseluțe, dar acum uite-i cum sunt un pic deranjați de lipsa lor.

De fapt, plânsetul după panseluțe este o observație a faptului că odată luate acele mici pete de culoare, oamenii s-au uitat în jurul lor și sunt mai nemulțumiți de cum arată orașul lor, și văd mult mai tare defectele lui. Odată eliminate panseluțele, oamenii au început să vadă că de fapt orașul construit după conceptele limitate ale lui Scripcaru nu prea e în regulă.

Nu o să comentez alegerile unui oraș care l-a avut ca primar pe Ioan Ghișe vreme de 8 ani. Nu vreau nici să-l apăr pe Allen Coliban - el trebuie s-o facă ducându-și un mandat de patru ani, învățând din feedback-ul pe care îl primește, scoțându-și nasul din Facebook și făcând în general lucrurile pe care trebuie să le facă un primar. Lui Allen îi lipsește un privilegiu pe care Scripcaru l-a avut, sau pe care și l-a construit. Pe vremea lui Ghișe, Scripcaru a stat în consiliul local, iar din postura de conducător al grupului PDL i-a pus piedici în mod constant primarului în exercițiu. Toate proiectele pe care le-a blocat în Consiliul Local până în 2004 le-a pus în aplicare, și foarte multe din proiectele pe care lumea le asociază acum cu Scripcaru sunt de fapt proiectele concepute de Ghișe și echipa lui. Dar Scripcaru a fost foarte inteligent - înainte de a candida în 2004, omul a stat cu burta pe carte și a învățat tot ce se poate învăța în materie de administrație, „tunat” pe administrația orașului Brașov. George Scripcaru a fost, probabil, cel mai pregătit om de a prelua un mandat de primar în orașul Brașov. Cât de pregătit? Pentru cei care sunt din București: dacă Nicușor Dan ar fi fost la fel de pregătit să preia primăria București ar fi fost practic un semizeu de talia baronului Haussman. Coliban nu a făcut exercițiul ăsta, fiind senator înainte de mandatul de primar. Ăsta e motivul pentru care Coliban învață acum „on the job”. Lucru nu neapărat rău, dar care poate să stârnească ceva nemulțumiri.

George Scripcaru a fost un practic un zeu decăzut din cauza propriilor sale limitări. A fost învins de niște panseluțe, și, deocamdată, Coliban pare și el sub asediul panseluțelor. Cred că e timpul să propunem adăugarea „panseluțelor giratoriilor brașovene” în mitologie, pe lângă mărul discordiei. Ar putea să fie un exemplu de bikeshedding mai bun. Din păcate „panseluțarea giratoriilor” nu are o sonoritate la fel de bună ca bikeshedding-ul. Ah. Partea cea mai amuzantă? Lumea îi reproșează lui Coliban asta (și asfaltarea unei artere din centrul vechi) când viceprimarul Rusu, de la PNL, e cel responsabil cu astea două capitole.