Brînza s-a născut la viezure

Dorin
Social

Ultima aberație în materie de patriotism absurd e faza cu „latina e o limbă românească”. Tot internetul românesc arde pentru că un fost consilier al papei Ioan Paul al II-lea ar fi declarat că limba latină ar fi o limbă românească.

Poftim?

În primul rînd, denumirea. Ideea de România apare pe undeva pe la 1800. România e pomenită de Bălcescu masiv pe vremea cînd îl transforma pe olteanul Mihai în făuritorul visurilor de veacuri al poporului român. E numele sub care se unesc Moldova și Muntenia. E numele sub care îi dăm un regat lui Carol de Hohenzollern. Și este sursa unei mari probleme de ortografie (numai să te pună Dumnezeu să scrii cu î în loc de â).

Apoi, fondul aberației. Un consilier al papei vorbește. Secretele ne sunt dezvăluite. Adevărul, relevat. Da! Latina e o limbă născută în spațiul tracic! Bla bla! Brînză, viezure, mînz!

Să luăm întîi citatele care ar trebui să ne pună pe gînduri din diverși indivizi cu o aparentă prestanță.

„Civilizația și istoria au început acolo unde locuiește azi neamul românesc.”
(W. Schiller, arheolog american)

Evident. Știam asta. De-asta face civilizația spume în Vadim, fiindcă vrea să iasă să spună adevărul. Știam că trebuie să-l ascultăm pe Vadim, chiar dacă are nume slavon.

“Limba lor [românilor] n-a putut fi extirpată deși sunt așezati în mijlocul atâtor neamuri de barbari și așa se luptă să nu o părăsească în ruptul capului, încât parcă nu s-ar fi luptat atâta pentru viață cât pentru o limbă.”
(Antonio Bonfini)

Deeeeeeeeesigur. miracolul limbii latine în mijlocul oceanului slavon. Am eu o idee despre cum ar fi putut fi extirpată limba românilor. Un măcel. Din fericire, noi nu am fost o țintă în sine; la margine de imperiu, diversele triburi barbare erau mai interesate de bogățiile imperiului în decădere decît de brînza viezurilor noștri.

– „Locul acesta unde este acum Moldova și Țara Muntenească este drept Dacia, cum și tot Ardealul și Maramureșul și cu Țara Oltului. Aste nume mai vechi decât acesta, Dacia nu se află, în toți câți sunt istorici.”

(M.Costin:1632-1691, De neamul Moldovenilor)

Adică cel mai vechi nume pentru țara asta este ‘Dacia’. Oh, acum adevărul e relevat. Și ce dacă?

– „De aceia, măcar că ne-am deprins a zice că limba română e fiica limbii latinesti, adeca acei corecte, TOTUȘI DACĂ VOM AVEA A GRĂI OBLU, LIMBA ROMÂNEASCĂ E MUMA LIMBII CEI LATINEȘTI.”

(Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dacia, p 316, 1812)

– „Latineasca, departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc azi s-ar putea zice că este mai puțin în firea celei dintâi firi romane, că ea a schimbat mai mult vorbele sale cele dintâi si dacă nu m-aș teme să dau o înfățișare paradoxală acestei observații juste aș zice că ea e cea mai nouă dintre toate, sau cel puțin a aceea în ale cărei părți se găsesc mai puține urme din graiul popoarelor din care s-au născut. Limba latinească în adevăr se trage din acest grai, iar celelalte limbi, mai ales moldoveneasca, sunt însuși acest grai.”

(D`Hauterive, Memoriu asupra vechei si actualei stări a Moldovei, Ed. Acad., p 255-257, 1902)

Aici se relevă adevărul. Observați că argumentarea este absolut științifică. „Chiar dacă latina pare că e rădăcina limbilor latine, latina se trage din limba română”. Exchiuzmi săr? Da’ di șie ziși matale asta?

Șirul de citate continuă. Toate se referă la altceva sau susțin o aberație. Nu atît de mare precum aberațiile pe care le susține individul ăsta care ar putea să fi fost și Napoleon la Spitalul 9. Pe lîngă latini, și grecii își moștenesc limba din limba română. De ce? Because fuck you, that’s why! Grecii sărmanii sunt rușinați la aflarea veștii, și dacă ar mai avea bani după criza asta o să înceapă să vină în România să construiască amfiteatre numai ca să ne demonstreze că se trag din noi.

Pentru cei care vor originile aberațiilor de genul ăsta, le recomand să se ducă la sursă. Colecția fantastică de texte compuse de Nicolae Densușianu, A. D. Xenopol și B.P. Hasdeu pe tema asta. Într-un avînt latinist tipic perioadei, au inventat la greu istorie, cel mai cunoscut fiind celebrul imperiu pelasgic al lui Densușianu, cu nimic mai bun decît bubulii lui Pavel Coruț.

Ideile astea sunt duse mai departe de generația 45+, foarte statică, închisă de Ceaușescu și de Dej în ‘spațiul carpato-danubiano-pontic’. Comunismul a făcut o legare de vatră mai aspră decît legarea la vatră a șerbilor de către boierii asupritori. Este o muncă de propagandă extraordinară, care a reușit să închidă un popor în niște granițe atît de mult încît:

  1. Poporul reacționează pavlovian la orice implică ‘românism’ sau ’naționalism’. Avem vise umede cu fete de 15 ani cu bentițe tricolore și cîntece patriotice, și ignorăm analfabetismul și teribilismul specific vîrstei. Reacționăm la orice victorie a ‘unui român’.
  2. Românilor le e frică să treacă granița. Cei mai mulți stau acasă, și își refuză experiența de a vedea alte locuri, alți oameni. O mulțime de tineri, 30, poate 40, cîțiva de 50 de ani au ieșit: o grecie, o bulgarie sau o turcie (cu litere mici, că au devenit substantive comune) a mai făcut lumea. Și totuși, românii merg acolo unde merg românii. Nisipurile de aur, Kușadasi și alte locuri pe care eu nu le cunosc (și le evit).
  3. Suntem xenofobi. Urîm toți străinii și ne fac rău (Bubulii weeeeeeeeei!). Dar dacă vin și ne declară că suntem cei mai tari, sunt o dovadă că chiar și lor le e frică de noi și nu ne pot ignora ‘meritele’.
  4. Presupunem că toți străinii sunt puși să ne atace, să ne demoleze. Moștenim paranoia asta de la Ceaușescu; pe vremea lui Dej, cînd străinii chiar ne demolau, eram siguri de treaba asta. Ceaușescu însă a luat locul rușilor în a distruge România și a adăugat acest sentiment de paranoia pentru a se asigura că avem o preocupare, să nu înțelegem că dușmanul e în interior. I-a ieșit pentru vreo 25 de ani.
  5. Toți românii reacționează ca niște proxeneți cînd vine vorba de străini: „Dar fetele noastre? Nu-s cele mai frumoase?”.
  6. Nu ne punem întrebări cînd cineva propune o teză pro-românească. De-asta aberațiile lui Densușianu au acum așa mare căutare, și românii nu își pun întrebări. „X afirmă” e suficient argument științific dacă teza e pro-românească. Dacă însă teza nu ne laudă ca pe cel mai sfînt popor între popoare, „X dovedește Y și Z” este cel mai jegos atac, chiar dacă e corect argumentat.
  7. Vorbim de valori românești, dar cînd cineva ne pune să spunem trei nume, zicem „Nadia Comăneci, Hagi și Dracula”. O tipă care se contorsionează, un machedon priceput cu mingea și un personaj imaginar. Nema cultura.

Desigur, sunt rău. Și și mai rău, cînd se știe că engleza e o limbă românească. După cum bine demonstrează piesa următoare, cîntată de o artistă româncă:

Normal că engleza e o limbă românească. Altfel cum am fi rezistat, ca insulă de englezism într-un ocean slavon?