Cam cât de bun e românul de slugă?

Zilele astea umblă un articol publicat de ceva ziar moscovit, Sputnik, despre cum românii ar fi popor de slugă. Argumentația nu există – autorul e foarte confuz și împrăștiat, nu e în stare să comunice o idee. Ideea din titlu e însă cea mai importantă – ea vine să reamintească românilor că nu merită nimic bun, că trebuie să țină capul plecat că, nu?, sunt slugi.

Pe autor nu îl cunosc prea bine. Îl cheamă Ilie Catrinoiu și, după discurs și după alte producții de pe net, pare din seria Iulian Capsali, preaslăvitori de maică Rusie și ortodoxism sovietic, cu tancurile (ca-n predică, cu tancul pre câmpuri călcând). În mod normal, un om a cărui opinie aș clasifica-o la rătăciți și aș ignora-o – însă articolul mi-a fost adus atenției de către Sergiu, care era încântat de titlu (scuze, căruia titlul i se părea legitim). Și treaba asta m-a intrigat, adică ok, înțeleg că titlul sună un pic intrigant, dar cum să ți se pară legitimă ideea că ești un popor de slugi?

Toată istoria noastră demonstrează că nu suntem un popor foarte buni de slugi, și nici măcar nu suntem excesiv de slugarnici. Cu turcii am fost atât de prieteni cât ne-a permis lațul, că până la urmă s-au enervat și ne-au trimis grecotei din Fanar să facă treaba pentru ei, sătui de noi. Pe la finalul perioadei apare un personaj precum Dinu Păturică, un tip care ne amintește cam cât de nădejde slugi suntem. Apoi, de slugi bune ce-am fost am chemat rege neamț ca să le facă pe plac slugilor de pe-aici, alde Kogălniceanu și Brătieni, mai șmecheri și mai răi decât ne permitem acum să admitem. Apoi, câte-o răscoală ici-colo, până când atât de bine ne-am slugărit că în 1918 am luat o țară mai mare decât credeam că e posibil. Oamenii de prin Ardeal așa slugi bune au fost că încă mai sunt secui cu sechele care atârnă păpuși gonflabile pe care le numesc Avram Iancu.

Ai zice că am fost slugă bună pentru ruși, mai ales că ei se laudă cu titlul ăla. Om fi fost noi cât am avut Armata Roșie în ogradă, dar după aia, odată ajunși vătafi pe moșie, am scos biciul mai abitir, și-am avut ceaușeștii noștri, mândri-n lume. Și acum? Acum visează umed rușii că le suntem slugi, că suntem fără voință pentru că nu avem un partid extremist adevărat. Doar că ceea ce nu știu ei e că România nu are nevoie de un partid extremist. Suntem suficient de aproape de extreme oricum, nu mai avem nevoie de un demagog să ne prostească. Eventual, dacă apare, îl trimitem la Capatos, dar cred că Capsali și acest Catrinoiu încă nu au valoare cât să ajungă acolo.

Catrinoiu bate monedă pe faptul că suntem puternic animați de două sentimente contrare: excepționalism pozitiv și negativ – pe de o parte că am fi cei mai deștepți și cei mai tari, sau că suntem cei mai răi și cei mai urâți. Ambele sunt niște zone extreme de discuție nerealiste, nu suntem nici cei mai buni, nici cei mai răi – și o să găsim statistici cu chestii la care suntem cei mai buni și cu chestii la care suntem cei mai răi. Dar discuțiile în jurul acestor subiecte sunt inutile.

La modul serios, e păcat să punem botul la astfel de vorbe răutăcioase publicate în Rusia pentru că nici măcar bombele publicistice românești nu ar prelua așa ceva. Poporul român nu e popor de slugi, e doar un popor deprimat, dar de obicei pe oamenii deprimați dacă îi zgândări prea tare… Hai să nu îi zgândărim.

Munca la câmp, via

Munca la câmp, via


Comments

Cam cât de bun e românul de slugă? — 5 Comments

  1. Nu știu ce-o zis omul ăla acolo dar tind să nu-ți dau dreptate. Că nu ești bun de slugă nu înseamnă că musai ești bun de altceva, ceva important, care merită menționat.
    Altfel am ajuns să fim renumiți pentru verticalitate și intransigența manifestată când vine vorba de principii morale și doar eu nu am aflat?.

    • @Radu: Oh, you didn’t get the memo?
      @Vlad: Păi de slugi nu suntem buni – ori ca să fii popor de slugă ar trebui să și slujești. Suntem o națiune deosebită, care are un loc în istorie, doar că noi habar nu avem care e ăla.

    • @VladBPopa Cu interpretarea sunt de acord. Dar finalul cu “Poporul român nu e popor de slugi, e doar un popor deprimat, dar de obicei pe oamenii deprimați dacă îi zgândări prea tare…Hai să nu îi zgândărim.” sugerează un alt sens. Iar eu nu prea-mi aduc aminte să fi văzut depresie la oamenii foarte, foarte odihniți. Că doar nici austriecii nu și-au pus mâinile în cap din cauza ‘depresiei’ întâlnite în Banat.

Comentariul tău