Când l-ați citit ultima oară pe Eminescu?

Și, mai ales, de ce?

Sunt pur și simplu curios. Nu am fost niciodată mare fan de versificație, iar proza lui nu e chiar cea mai cea de pe lume. Pe de altă parte, sunt curios de activitatea lui jurnalistică; aud că omul a fost un pic cam anti-semit, ca mai toți în epoca lui, și, altfel, un conservator. Dar nu știu prea multe despre poetul național, altceva decât că a vorbi despre poet e ca și cum ai urla într-o peșteră. Nu mă întrebați de ce, era chestie obligatorie de știut în școala generală.

Eminescu cred că ar putea fi un autor român decent dacă nu ar fi siluit anual în școala românească. Cred că includerea până la refuz a poeziei lui în programa școlară șterge orice urmă de entuziasm față de poezia lui, iar toți care o să se plângă de ceea ce scriu eu aici nu au citit nimic din Eminescu de când au terminat clasa a XII-a.

E inutil să mai amintesc că eforturile de a toci Luceafărul sunt sinistre. Știu că în fiecare an mai apare câte-un copil sacrificat pe altarul iubirii de țară și neam care vine în fața universului recitând Luceafărul, și mi-e milă de el. Mi-e milă și de elevii care sunt forțați să îl citească pe Eminescu și nu-și dau seama că dacă ignoră ce le zice la școală, Eminescu chiar ar putea fi fain.

Ar putea fi, dar nu e. Eminescu are nevoie de o reabilitare făcută de oameni normali la cap, care să-l scoată din programa școlară și să-l pună unde îi stă bine: în biblioteci. Iulian Comănescu a făcut un prim pas; pentru 1.23$ puteți să-l puneți pe Kindle-ul vostru, de pe Amazon. Costă sub 5 lei. E mult? Hai bă, e poetul nostru național, ne mândrim cu el.

Poate o să-mi fac curaj anul ăsta și o să citesc un pic de poezie. Măcar așa, să nu pomenesc numele poetului în deșert.

mihai-eminescu-1885

Cam așa arăta Mihai Eminescu: un tip care ar putea să te și ia la bătaie, parcă vezi un pic de Mark Twain în el, nu un puștan de 14 ani.

 

Comments

Când l-ați citit ultima oară pe Eminescu? — 24 Comments

    • Vorbește de hipsteri, so ahead of his time. O să îi dau o încercare, să văd, deși recunosc că nu am avut mai niciodată răbdare cu poeții.

    • Dacă n-ai răbdare să asculţi, citeşte Howl, e DA SHIT. Şi încearcă să citeşti fără pauză între rînduri, să menţii acelaşi ritm al frazei. Howl e poemul în care mi-am dat seama că poezia nu e despre rimă, ci despre ritm. E foarte tare. Caută, eventual, “Ginsberg Kerouac rythm”.

    • Am reținut, e pe lista mea de anul acesta; din păcate departe pe listă pentru că prietena mea m-a încălțat cu un roman interminabil (dar foarte mișto) 😀

  1. Poate ne dai niste exemple de autori exceptionali, nu neaparat romani, ca sa stim si noi cam ce fel de preferinte ai.
    De ce as cumpara opera in format electronic cand o am fain frumos pe hartie?
    Esti superficial cand spui ca a fost anti-semit, asa se intampla cand stii lucruri din auzite. Omul era impotriva practicilor economice, de-a dreptul mafiote, ale comunitatii evreiesti. La inceputul secolului trecut si in perioada interbelica aveai mici sanse sa devii medic, avocat sau vre-o profesie din asta intelectuala daca nu erai evreu sau nu aveai niste rapoarte excelente (sa nu zic altfel) cu ei sau sa fii un mic geniu. In proza lui Eminescu, maestrul este evreu, cred ca nu exista proba mai buna in demontarea tezei anti-semitismului sau.
    Eminescu a deranjat enorm de multa lume ca si ziarist.
    Inclin sa cred deci, ca vorbesti dupa ureche cel putin in articolul asta.

    • sigh. Hai să mă citez: Pe de altă parte, sunt curios de activitatea lui jurnalistică; aud că omul a fost un pic cam anti-semit, ca mai toți în epoca lui, și, altfel, un conservator

      Ce-ți zice ție asta? Mi se pare destul de clar că zic acolo că 1) nu am citit despre activitatea lui jurnalistică, 2) că am auzit că a fost un pic cam anti-semit, 3) că era din punctul ăsta de vedere în spiritul epocii.

      Aș fi dat exemple de autori excepționali, dar mi-e teamă că lipsa de atenție la lectură ar strica oricum dialogul.

  2. Mai putina literatura si poezie clasica, mai mult ‘feisbuc’ si Andreea Esca.
    Eminescu a scris exceptional si proza si poezie si publicistica. Nu poti sa il apreciezi cu adevarat citind 2 randuri sau din auzite. Ai nevoie de oleaca de exercitiu inainte sa te apuci sa il citesti.

  3. In scoala. Pentru ca eram obligat. Pentru ca am avut o profesoara cu pretentia de a memora de pe-o zi pe alta 10 poezii de Eminescu, Luceafarul contand cat una pentru ca “e ca o poveste si se invata foarte usor”. Pentru ca poet national si trebuie sa ne mandrim cu el. De atunci am oroare de Eminescu chiar si cand il vad pe bancnotele de 10 lei.

  4. Ultima data am citit niste Eminescu chiar ieri. Citesc cate 1-2 poezii de-ale lui o data la 3-4 luni. Si nu pentru ca mi-ar place in mod deosebit, dar pentru ca ma fascineaza ca acum la 26 de ani inteleg foarte bine ce vrea Eminescu sa spuna in poeziile lui. Imi amintesc cum ma chinuiam sa inteleg in scoala generala si cum mi se spunea ca de fapt versul asta inseamna x si y iar eu nu pricepeam cum. De fiecare data cand citesc vreo poezie de-a lui Eminescu am un mini-soc cand realizez ce diferit o percep acum fata de cum o percepeam in scoala generala. Urasc sa citesc poezii/romane/nuvele etc. pentru a le despica in 16.

    • Școala îi face lui Eminescu un deserviciu enorm prin analiza sufocantă, sunt de acord cu tine. Altfel, și eu m-am decis să lecturez din nou poeziile lui. 🙂

  5. Pentru cerintele tale, iti recomand sa citesti:

    Cazul Eminescu, antologie de Cezar Paul-Badescu. Nu cred ca au scos o editie noua, asa ca ori o imprumuti de la cineva, ori de la o biblioteca 🙂

    E si pe Scribd dar nu cred ca poate fi accesata fara cont platit:
    http://www.scribd.com/doc/47092404/Cazul-Eminescu#scribd

    Eminescu si chestiunea evreiasca
    http://www.emag.ro/chestiunea-evreiasca-mihai-eminescu-ves978-973-120-071-2/pd/E51L60BBM/

    La cartea asta m-am impotmolit. Chit ca poezia/proza lui nu este capodopera pe care ne-o vara pe gat in generala si liceu programa scolara…la capitolul jurnalistica, mi-a fost foarte foarte greu sa termin articolele scrise de el. Are o exprimare greoaie de iti vine sa adormi cum ai citit 3-4 randuri. Poate sunt eu defect si reactia ta va fi diferita 🙂

    • Cred că există și colecție ceva mai mare de articole, dar o să le caut. Merci de sugestii. Pentru Cazul Eminescu e posibil să mă folosesc chiar de o (heaven forbid!) bibliotecă. Una reală 😀

  6. Eu obișnuiam să am o carte cu poezii de Eminescu pe “aproape” cam tot timpul și, din cînd în cînd (adică la cîteva luni) citeam din poeziile mai puțin cunoscute. Acum un an și ceva am citit o bună bucată din primul volum de publicistică (vol 4, Academie, http://www.universenciclopedic.ro/shop/08-opere-fundamentale/opere-volumul-iv-v). A mers greu și pentru că multe articole, necontextualizate, sînt mai greu de pătruns și digerat. Dar stilul era mișto și da, în limbajul politic corect (de rahat) de acum, se poate zice că avea multe probleme… Dar judecat la nivelul epocii e altă discuție. De cînd elefantul a dar cartea de poezii gratis îl citesc pe tabletă și mă bucur de el mai des.
    Îți recomand urmatoarele lecturi, dacă vrei să vezi omul din spatele platitudinilor cu care am rămas din scoală:
    Cea mai bună: http://www.elefant.ro/carti/biografii-memorii/memorii-jurnale/marturii-despre-eminescu-povestea-unei-vieti-spusa-de-contemporani-214790.html
    Apoi: http://www.elefant.ro/carti/biografii-memorii/teorie-si-critica-literara/eminescu-explicat-fratelui-meu-188478.html (încă mai e la Humanitas in Piața Sfatului);
    Și, nu în ultimul rînd, Cărtărescu, articole despre E. prin diverse cărți de eseuri, printre care
    http://www.elefant.ro/carti/publicistica-eseuri/pururi-tanar-infasurat-in-pixeli-4731.html, plus
    http://www.elefant.ro/carti/fictiune/literatura-romana/literatura-romana-contemporana/eminescu-visul-chimeric-169434.html (care e cam prea pedagogică și încărcată).

    Eu cred că Eminescu a fost cel mai tare poet al vremii lui și o minte foarte ageră, un condei cum nici acum nu prea sînt. Dar… totul e relativ acum 😉

    spor.

    • Corect, Eugen, numai că ești printre puținii care chiar îl citesc. Realitatea e ceva mai tristă. Toți patrioții care se bat cu pumnii în piept că Eminescu nu l-au mai citit de prea multă vreme.

  7. Eminescu antisemit? No fucking way!
    Oops! … “Ce servicii au adus omenirii îndărătnicul şi egoistul neam evreiesc? Evreul nu merită drepturi nicăieri în Europa, pentru că nu munceşte. El reprezintă concurenţa nesănătoasă a muncii rele, superficiale, cu munca dreaptă şi temeinică. (…) Nu deznaţionalizaţi trebuie evreii, ci siliţi, prin o strictă organizare economică, la muncă, la muncă musculară, la producţiune” (1877 şi 1881, Curierul de Iaşi).

    • Era specificat mai sus – curentul vremii.
      Stiu, e cam lung, dar cred ca merita citit pentru a ne face o idee despre timpurile alea:

      Despre evreii veniti prin zona Principatelor:
      “Această respingere a străinilor şi deci şi a Evreilor, care erau fiecare “ein oesterichischer Untertan” (supus austriac n.a.), din care românii au scos apelativul cel nu prea binevoitor al Evreilor de “Târtani”, îşi avea motivul de a fi, în proteguirea afară din cale a supuşilor din partea consulilor lor. În documentele timpului găsim arătate, pentru Moldova, pricinile de ură contra străinilor, care se pot aplica din cuvânt in cuvant şi la Muntenia. Domnul Moldovei, loan Sandu Sturza se jăluieşte într-un rând Porţii contra străinilor, mai ales Evrei ce au năvălit tot mai mulţi în ţară dela războiul din 1806 – 1812 încoace. Ei fiind foarte protejaţi de consulii lor, fac toate nelegiuirile nepedepsiţi. Aceşti străini au deschis pretutindeni prăvălii, au cumpărat proprietăţi, grădini, vii, fiind ingăduiţi a o face de către domnii Greci (fanarioţi n.a.) care aveau interes a sta bine cu consulii ; mai luaseră încă în arendă, cu preţuri de râs, moşiile mănăstirilor ; împrumutaseră cu amanet (ipotecă) pe pământuri cu dobânzi neauzite, luându-le apoi, la neplată, amaneturile în proprietate, fără a respecta formele prevăzute de legile ţarei. Dădeau falimente frauduloase acoperite de consuli, care aveau singuri căderea de a se amesteca în asemenea treburi, sărăcind astfel pe naţionali.

      Moldovenii văzând ce bine le merge supuşilor, se fac şi ei pe întrecutele supuşi străini, scăzând venitul ţării şi putându-se opune cu obrăznicie la toate ordinele domneşti. Moldovenii cari trec în ţările vecine nu capătă nici o dreptate, dacă rămân ca Moldoveni. Ei trebuie şi acolo să se facă supuşi, pentru a o căpăta ; iar când străinii vin în Moldova, ei pun mâna pe toate, ca la ei acasă, şi fac tot ce vor si cum vor ; ei trăiesc neatârnaţi, fiind totdeauna siguri de a fi protejaţi de consulii lor. Evreii însă care se înmulţiseră în Moldova, în urma necontenitei lor imigrări în această ţară, încep a-şi revărsa preaplinul lor în Muntenia şi ei prind a se aşeza în oraşele muntene şi mai ales în Bucureşti. Această sporire a numărului lor ajunge a deştepta îngrijirea ocârmuirei muntene care înştiinţează pe consulul prusian, că nu va mai învoi aşezarea de Evrei veniţi din Moldova în Bucureşti.” (A. D. Xenopol – ISTORIA POLITICĂ A ŢĂRILOR ROMÂNE DELA 1822 -1848, p.66)
      Alte scrieri istorice, insemnari pe care ai uitat sa le mentionezi:
      Guvernatorul Bucovineri, Generalul Enzenberg, sec XVIII:
      „aici în ţară evreii obişnuiesc a cumpăra ţăranului dinainte puiul în ou, mierea în floare şi mielul în pântecele mamei, pe un preţ mic, şi prin această camătă a suge cu totul pe locuitori şi a-i aduce la sărăcie, aşa încât, ţăranii împovăraţi, astfel de datorii şi pentru viitor, nu află alt mijloc de mântuire decât să fugă din ţară; cu acest chip evreii dau aici prilej la emigraţie şi sunt deci primejdioşi poporaţiei şi agriculturii. Evreii de aici se hrănesc mai mult cu cârciumele şi dau prilej poporului să bea şi să se strice; prin expulzarea lor ar fi hrana mai ieftină, beţiile s-ar mai opri, înşelătoria în negoţul cu mărfurile ar înceta, preţul arenzilor ar scădea şi satele s-ar păstra“
      „Până acum n-am văzut evrei la plug, nici pe unul îndeplinind munca ţărănească, dar am văzut creştini arând pentru evrei, şi anume pe câmpiile cele mai roditoare, pe cari evreul orândar le ţine pentru el şi bietului ţăran îi dă desigur cele mai rele.”
      Împăratul Iosif al II-lea, după o inspecţie personală în Bucovina, scrie la 19 iunie 1873: „Să se urmeze cu evreii acelaşi sistem (de constrângere la munca în agricultură despre care ei obiectau că „sărbătorile lor cad pe vremea celor mai însemnate munci ale câmpului”…) ori se fac negustori şi meşteşugari cinstiţi, ori se consacră plugăriei, ori trebue scoşi din ţară”.
      Din nou in inscrisuri oficiale:
      Iaşi la 28 noiembrie 1782 – Alexandru Mavrocordat:
      ,,…Domnia mea hotărîm, ca jidovii cîţi se află în ţara aceasta, să locuiască prin tîrguri, după cum sînt aşezaţi,… iar prin satele ţărei nicidecum să nu fie volnici a locui, nici a face aleşveriş (afaceri) cu vînzare de băutură şi orîndării (arendă) prin sate, căci cu viclenie îi păgubesc şi jăfuiesc,… Această breaslă a jidovilor, după ce s-a obicinuit cu acest fel de urmări, a cumpăra cu anul moşii de pe la stăpîni şi a ţine orînde (arende) prin sate, nu puţine supărări şi pagube au pricinuit nu numai la stăpînii moşiilor, ci şi la locuitorii acestor sate, căci niciodată ei de acele tocmele şi zapise nu se ţineau, ci fel de fel de pricini şi amestecături arăta, spre păgubirea stăpînilor moşiilor, şi în loc unde era să se folosească stăpînii de veniturile moşiei sale cîte ceva, pagube şi supări avea. Al doilea, pe locuitorii săteni îi îndatorea cu bani din vînzările băuturilor lor; şi unde de pe băuturi rămînea cineva dator, cîte cu ce, ei, ca nişte înşelători, îi încărca şi îi năpăstuia mai mult îndoit şi întreit, din care cei mai mulţi dintre locuitori se sărăcea cu totul… de vreme că ei cu totul şi toţi porniţi sînt numai spre aceasta, a cerca chipuri cu care ar putea să înşele, să năpăstuiască, ori pe stăpînii moşiilor la tocmelele ce fac, ori pe locuitori să-i încarce la cîte puţine datorii ce rămîn de pe băutură. Căci fiind jidovii aceştia oameni săraci, după cum singuri ei se mărturisesc,… o socotesc ca o neguţătorie, iar nu se uită la pagubile şi sărăciile ce le pricinuiesc la mulţi din partea lor…”

      Te mai miri ca apareau apoi articole de genul celor scrise de Eminescu? judecandu-le prin “ochii si moda” vremii, cred ca ceea ce a scris Eminescu este justificat.