Când l-ați citit ultima oară pe Eminescu?

Și, mai ales, de ce?

Sunt pur și simplu curios. Nu am fost niciodată mare fan de versificație, iar proza lui nu e chiar cea mai cea de pe lume. Pe de altă parte, sunt curios de activitatea lui jurnalistică; aud că omul a fost un pic cam anti-semit, ca mai toți în epoca lui, și, altfel, un conservator. Dar nu știu prea multe despre poetul național, altceva decât că a vorbi despre poet e ca și cum ai urla într-o peșteră. Nu mă întrebați de ce, era chestie obligatorie de știut în școala generală.

Eminescu cred că ar putea fi un autor român decent dacă nu ar fi siluit anual în școala românească. Cred că includerea până la refuz a poeziei lui în programa școlară șterge orice urmă de entuziasm față de poezia lui, iar toți care o să se plângă de ceea ce scriu eu aici nu au citit nimic din Eminescu de când au terminat clasa a XII-a.

E inutil să mai amintesc că eforturile de a toci Luceafărul sunt sinistre. Știu că în fiecare an mai apare câte-un copil sacrificat pe altarul iubirii de țară și neam care vine în fața universului recitând Luceafărul, și mi-e milă de el. Mi-e milă și de elevii care sunt forțați să îl citească pe Eminescu și nu-și dau seama că dacă ignoră ce le zice la școală, Eminescu chiar ar putea fi fain.

Ar putea fi, dar nu e. Eminescu are nevoie de o reabilitare făcută de oameni normali la cap, care să-l scoată din programa școlară și să-l pună unde îi stă bine: în biblioteci. Iulian Comănescu a făcut un prim pas; pentru 1.23$ puteți să-l puneți pe Kindle-ul vostru, de pe Amazon. Costă sub 5 lei. E mult? Hai bă, e poetul nostru național, ne mândrim cu el.

Poate o să-mi fac curaj anul ăsta și o să citesc un pic de poezie. Măcar așa, să nu pomenesc numele poetului în deșert.