Când trebuie apărată libertatea de expresie

Sunt un copil simplu. Am crescut pe vremea când n-aveai voie să zici nimic ieșit din comun dacă nu vroiai să vorbești cu organele specializate. Am învățat cu libertate de gândire și de exprimare încet, încet, nu a fost vreun dat. Am trăit entuziasmul exploziei de libertate din 1989, am citit prima presă cu adevărat liberă în Gazeta de Transilvania, după care am văzut din nou cum se pun lacăte la gură. Am văzut cum libertății de expresie i s-a cam dus din lustru pe vremea când BUG Mafia dădeau cu subsemnatul în fața unor polițai din Turnu-Severin pentru că piesele lor conțin niște idei nu foarte conforme cu puritanismul comunist. Și am învățat ce înseamnă libertatea de expresie de la Larry Flynt, adus de Paraziții.

Zice el: „Libertatea de expresie nu e libertatea pentru gândul pe care-l iubești, ci pentru ideile pe care le urăști din toată inima”. Și e un lucru greu de digerat și de înțeles mai ales în momentul în care nu ești de acord cu cineva, mai ales când nu ești de acord cu forma lui de expresie. Așa că hai să vorbim un pic aplicat pe cazul recent de cenzură aplicat contra TNR.

Articolul e foarte slab – și foarte popular în același timp. Articolul e probabil unul din cele mai slabe (atât ca formă de exprimare cât și ca conținut). E expresia unor frustrări teribile strânse nu doar în autor, cât și în zecile de mii de oameni care au trimis articolul mai departe – frustrările respective amplificate de defilarea triumfală a lui Dragnea la congresul PSD.

Nu am de gând să apăr forma articolului TNR. Îmi displace genul ăla de exprimare, mi se pare că nu are ce căuta o astfel de exprimare în spațiul public. Dacă eu aș fi fost editorul lor nu aș fi lăsat articolul pe site, cu motivații gen „e prea mult”. TNR a dat drumul la articol, articolul a devenit incredibil de popular, prea mulți oameni și-au regăsit frustrările exprimate în acea formă nereverențioasă. Am învățat ceva nu numai despre TNR, dar și despre publicul larg, despre oamenii cu care nu interacționez (nu țin minte să fi văzut acel articol în perioada respectivă). Articolul ăla nu era pentru mine, așa cum un articol cu glume cu Mozart și Salieri sau cu pixeli rotunzi și pătrați probabil că nu o să prindă la restul. Așadar articolul acela ar trebui să existe în ciuda faptului că mie îmi displace, demonstrația se face prin Reductio ad Flynt, dacă preferați.

Acum să vorbim un pic despre cealaltă parte, cea care s-a plâns de discriminare. Din câte aud, nu e singura formă în care s-au plâns, prima formă a fost cea la care mă așteptam, și anume să acționeze în judecată TNR, și judecătorul le-a refuzat cazul pentru că a fost prost fundamentat. În schimb, calea cealaltă era mai sigură – femeile din fruntea statului au decis să folosească aparatul statului pentru pedepsirea gândurilor neconforme cu opiniile lor. CNCD a dat răspuns în timp record unor cereri dubioase, pentru că articolul respectiv e cel mult insultător la adresa personală, dar nu e discriminatoriu.

Și oricât de mult îmi displace acel articol din TNR, știu foarte bine că acel articol nu e discriminatoriu. În ciuda a orice își doresc Viorica, Lia și amanta tânără a lui Dragnea, doar pentru că ele se simt că au sânge albastru și doar pentru că sunt aproape de puterea politică în România, ele nu sunt o categorie specială. Oricât și-ar dori de mult să se creadă o categorie, să se creadă discriminate, nu sunt. Da, la nivel personal mi se pare normal să își ducă plângerea în tribunal. Discriminarea însă nu există.

Mai îngrijorător, însă, este să văd că jumătate din cei care mai comentează pe net (teoretic spuma intelectuală a mării României) sunt foarte încântați de amenda acordată, deși e evidentă comanda politică. Și pentru cei care o să-mi spună că nu a fost comandă politică, că nu o pot dovedi, îi rog să îmi producă lista tuturor subiectelor la care CNCD încă nu a dat răspuns și să-mi demonstreze că exista urgență reală, de asemenea aș dori să se compare felul în care CNCD a tratat cazul Viorica Dăncilă și felul în care CNCD a tratat cazul TNR. Comanda politică e evidentă, dar lumea o aplaudă pentru că dintr-un motiv sau altul le displace TNR.

La comandă politică, CNCD vede discriminare într-un articol. Discriminarea e o chestiune foarte fluidă, de exemplu dacă noi zicem despre persoana A că este X1)termen derogatoriu, iar persoana A e din categoria socială Y, A poate pretinde mereu că de fapt ceea ce am spus este că acea categorie socială Y este făcută X2)termen derogatoriu. Aceasta e o eroare de argumentare des întâlnită, o fentă foarte simpatică la care e foarte tentant să pici, o întâlnești foarte des la sociologii PSD-ului zilele astea. Ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze nu e faptul că CNCD vede discriminare peste tot, ci faptul că CNCD acționează la control politic. Și ăsta e lucrul cel mai revoltător din toată discuția asta.

O fi în subordinea parlamentului, dar CNCD nu este la comanda politică a parlamentului. CNCD nu ar trebui să fie la un telefon distanță pentru putere, să facă ce își dorește condamnatul definitiv Liviu Dragnea. Hai să fim serioși, oricât de tare vă doriți să și-o ia TNR, chiar sunteți pregătiți să fiți voi următorii luați în vizor la comandă politică? Eu zic că din contră, e timpul să examinăm cât se poate de critic activitatea CNCD, nu doar pentru că au dat o amendă unui site care poate că ne displace, ci pentru că sunt niște oameni care amendează la comandă politică, ignorând legile și atribuțiile lor.

Lucrurile nu sunt mult diferite de începutul anilor 2000, când dacă îl deranjai pe alde Năstase te pomeneai cu malacii peste tine în redacție. Condamnatul definitiv Liviu Dragnea controlează sistemul de stat cu același talent cu care odată o făcea Năstase; și ăsta e lucrul care ar trebui să ne deranjeze pe noi toți. De-asta, deși ne displace foarte tare calitatea textului publicat de TNR, e momentul să ne uităm la niște libertăți fundamentale precum libertatea de expresie, și să îi sprijinim. Pentru că libertatea de expresie trebuie apărată chiar și atunci când ne displace mesajul transmis. Altfel o luăm pe panta lui Pleșu, unde libertatea de exprimare are limite, și când definim limitele alea s-ar putea să fie tăiate și gândurile tale de pe lista celor care sunt OK. Și o să trebuiască să mai răstignim un Gheorghe ca să ne-o recâștigăm.

NOTES   [ + ]

1, 2. termen derogatoriu

12 Replies to “Când trebuie apărată libertatea de expresie”

  1. Tu chiar incepi un text care are ca intenție argumentarea faptului că libertatea de expresie e importantă cu: acest gen de text nu are ce căuta în spațiul public? Ești pe bune?

  2. @Claudiu: Hai să-ți interpretez textul, ca să înțelegi că înainte să comentezi trebuie să faci o lectură mai atentă. Am spus că mie mi se pare că genul ăla de comunicare nu are loc în spațiul public. Personal, aș sancționa respectivul text exact cum sancționez și alte texte de genul respectiv – ocolind site-ul. Dar de asemenea dacă m-ar deranja pornografia d-lui Flynt i-aș ocoli grupul media. Faptul că susțin libertatea de exprimare a celor de la TNR nu mă face consumator compulsoriu al textelor de slabă calitate.

    Te rog, data viitoare citește cu mai multă atenție textul înainte să comentezi.

  3. E destul de caraghioasă alăturarea dintre ”vremea când n-aveai voie să zici nimic ieșit din comun dacă nu vroiai să vorbești cu organele” și ”sunt foarte încântați de amenda acordată, deși e evidentă comanda politică”.

    E ca și cum ai zice că organul de pe vremea Brigăzii Diverse era așa, un fel de robot care acționează numai fiindcă a poruncit Palpatine… ăăă, voiam să zic Ceașcă, și populația civilă nu are nimic de zis.

    Se pare că populația civilă avea chiar foarte multe de zis. Despre cum trebuia să te comporți, ce obligații are fiecare clasă socială, unde și când are dreptul să vorbească și când trebuie să se aplece după săpun. Chestii pe care le credea și le punea în practică. Fără milițian, secu’, șef de la Partid. Întâmplător, aceleași chestii pe care le credeau și când a fost marea împușcare de la Charlie Hebdo. Deși, teoretic, Ceașcă era mort, îngropat și putrezit de 25 de ani.

  4. Nu chiar aceleași, dar pe-acolo. Crezi că e o problemă că ne-am pierdut tăria principiilor, și acum nu prea mai știm exact ce vrem?

  5. Comentariul meu de pe ActiveWatch, la articolul lui Mircea Toma. La final, parerea lui Dan Alexe.. 🙂

    Nici Iliescu nu si-ar fi permis sa ceara amendarea unora pentru o mitocanie. Ziceai ca e criminal, ca e violator, ca e ucigas, nu se intampla nimic (*bine, cu exceptia trepadusilor care oricum iti spargeau masina, casa, si il razbunau). Ideea e ca in comparatie cu feministele ce vor sa fie votate doar pentru ca sunt femei, si sa te educe cu amenzi de 16.000 de lei, as zice ca Ilici parea chiar tolerant. Aproape un democrat.

    In fine, e bine ca a prins curaj si Mircea Toma. Si-a adus aminte ca exista o limita clara ce nu trebuie trecuta, ca altfel nu mai primeste finantari deloc. Bine, n-a zis nimic de Primul Amendament din US, sau de ce e atat de important. O scalda cu interpretarile literar-semantice ale comisiei si atat. Adica mai devreme sau mai tarziu, subiectivismul de la care pleaca pe orice subiect oricum il va duce in arbitrar.

    Cum au ajuns din cauza analfabetismului, fara sa vrea, o gramada din progresistii romani, in lupta lor crancena pe internet, acum o zi sau doua. Raportari in fals, abuzuri, defilau toate gasculitele BINELUI cu orgoliul ranit, era plin de virtue signalling peste tot. Atat de greu au evoluat aceste criterii pe calomnie si free / protected speech in jurisprudenta insa azi mai sunt stiute de nimeni, pentru ca nu le spune nimeni. De unde sa stie lumea, in cartile lui Miroiu nu apar. Iei toate cartile Pipidei si lui Miroiu la un loc si numele lui Jefferson abia apare de 2 sau 3 ori. Asa ca articolul lui Mircea e aproape o gura de oxigen in acest mediu imbacsit de progresism.

    Nu zice nimeni de Judecătorul Samuel Alito ce scria nu cu mult timp in urma, in 2016 (*Matal v. Tam – în numele a patru judecători): “Ideea că guvernul ar putea restricționa discursul ce exprimă idei care jignesc … lovește în inima Primului Amendament. Discursul care înjosește pe baza rasei, etniei, genului, religiei, vârstei, dizabilitate sau orice ale categorii similare este plin de ură; dar lucrul cu care ne mândrim cel mai tare din jurisprudența noastră este că protejăm libertatea de a exprima „gândul că urâm”.

    Sau de Judecătorul Anthony Kennedy scrie într-o notă separată scrisă tot pentru patru judecători: “O lege care poate fi îndreptată împotriva discursului perceput drept jignitor de o parte a publicului poate fi întoarsă împotriva părerilor aflate în minoritare și dizidente, asta în detrimentul tuturor. Primul Amendament nu încredințează această putere benevolenței guvernului. În schimb, responsabilitatea noastră constă în apărarea solidă a discuțiilor libere și deschise dintr-o societate democratică.”

    Nimeni nu mai intelege de ce hotararea lor pe acea speta a “discursului urii” a fost luata in UNANIMITATE, de ce e atat de important.

    Cand CNN-ul, ProTV-ul si Antena3 o aratau pe Melania Trump goala pusca, zi de zi, la ore de maxima audienta, parca nu s-a oripilat nimeni. Atunci era in regula. Era in numele progresului, activistii BINELUI puteau spune orice lucru, Melania era “dama de companie”, Trump mergea la “golden showers” cu prostituate, erau alegeri si trebuiau manjiti prin orice mijloc posibil. Totul era permis. La Thatcher la fel – borcane cu urina pe mormantul ei, “the bitch is dead” etc.

    Ciudat mai e si puritanismul asta la activisti. Noroc de articolul asta, altfel iar as fi zis ca se activeaza doar in functie de optiunea politica, la comanda, si cam atat.

    Dan Alexe
    April 26 at 2:56pm ·
    Despre curve, cățele și critica exagerată…

    Apropo de femeile lui Dragnea și cum trebuie tratate ele în satira publică, merită amintit că în Germania, anul trecut, șefa partidului de extrema dreaptă AfD Alice Weidel a fost făcută de prezentatorul TV al programului satiric extra 3 Christian Ehring o: „Nazischlampe” („cățea/curvă nazistă”).

    Alice Weidel n-a găsit asta comic și l-a dat pe jurnalist în judecată, dar a pierdut !… Tribunalul din Hamburg a decis că o figură publică trebuie să accepte și să se obișnuiască cu insultele și critica exagerată. Șefa unui partid care vrea împușcarea imigranților ilegali poate așadar fi numită „Nazischlampe”.

    Acum, cine asistă in primul rând la un congres al partidului de guvernământ este figură publică, dar cum se vede unii nu știu să se asume.

    De la „Schlampe” avem și noi adjectivul „șleampăt”… cum e mintea unora.

    Ce diferenta uriasa intre Judecatorii Curtii Supreme din US si gasculitele progresului ce vor sa te educe cu o amenda de 16.000 de lei, cu masterat in universitatile “corecte politic”, pline de marxisti, de la noi. Dupa 28 de ani ne intoarcem in comunism. Si asta doar pentru ca de-alde voi, “tinerii frumos si educati”, cu studii la SNSPA, aveti IQ de maxim doua cifre. Adica singurele voastre surse de informare pe subiect sunt Larry Flynt si Miroiu, poate si Chomsky, daca vi se pare ca aveti ceva de demonstrat.

  6. Propun Io (sic!): Limitele libertății să și le selecteze fiecare pentru exprimarea-i. Așa e bine?

  7. Îi complicat. Limitele libertății sunt întotdeauna la limitele libertății celorlalți. Cât timp libertatea ta nu încalcă pe-a altuia, e ok. Dar da, e un pic complicată treaba cu trasatul liniilor. Altfel, libertatea pentru exprimare cât încape. Fiecare să decidă cum se exprimă, și fiecare să decidă ce atitudine să aibă față de exprimarea celuilalt. Dar nu să i-o interzică, că n-am făcut nimic. 🙂

  8. Dorin, motivarea fiecarui judecator al Curtii Supreme tine aproape o ora, e pe multe pagini. Daca voi aveti ADHD, sau suferiti de atrofie a lobilor frontali, temporali sau o degenerescenţa a corpului striat, aflati ca la batranete va fi si mai rau. Daca nu va puteti concentra pe niste chestii simple, sa stiti ca predictorii aia de nivel inalt aflati in corpul callosum e foarte posibil sa fie busiti definitiv, si in timp sa duca la dementa, tot felul de boli nasoale, despre care nu doar ca nu stiti, dar nici sa vi le spuna cineva nu o sa va zica nimic.

    Batranetea vine peste toti. Insa la un RMN se poate vedea clar de ce doar anumiti mosnegi sunt capabili sa poarte un dialog si sa fie atenti la detalii fix cum e un tinerel la 20-30, pe cand altii au deficit de atentie chiar si la 40-50 de ani. Daca stai toata ziua cu fundul in masina, sau pe scaun, nici nu mai zic..

    The study focused on 12 people over the age of 80 who performed as well on memory tests as people 30 years younger. The researchers performed MRI scans on these super agers expecting to find some evidence of cerebral decline. But to the surprise of the researchers, the brains of the super agers matched the average brain thickness of younger groups. One brain region in particular, offered an important clue: the anterior cingulate, which is located under the frontal lobe, was incredibly thicker in the super agers than in their younger counterparts. This area of the brain is important for attention, suggesting that super agers may have a particularly keen sense of attention that helps support memory. Turns out that compared with normal octogenarians, super agers have four times as many von Economo neurons, which are large cingulate brain cells implicated in higher-order thinking.

    And yet another study of retirement age individuals by investigators at Harvard-affiliated Massachusetts General Hospital (MGH) examined a group of older adults with extraordinary memory performance and found that certain key areas of their brains resembled those of young people. One key finding showed that the super agers had no shrinkage in a group of brain regions known as the salience network, including the anterior insula, para-midcingulate cortex and orbitofrontal cortex. Researchers now believe that effective communication between these regions is crucial for healthy cognitive aging.

    https://www.honeycolony.com/article/brain-shrinkage-5-keys-to-prevent-it-and-become-a-super-ager/

    https://www.oyez.org/cases/2016/15-1293

  9. “Cât timp libertatea ta nu încalcă pe-a altuia, e ok”

    Cu alte cuvinte, tu esti de acord cu CNDC-ul si cu amenda TNR. Sau cu amenda in cazul lui Danaila, care desi e senator, si teoretic este PROTEJAT FIX PE ORICE DECLARATIE (ca de aia exista imunitate parlamentara si in nici un caz pentru altceva), uite ca tot si-a luat-o.

    Cum ziceam, analfabetism in masa, promovat de idioti cu studii la SNSPA. Miroiu si Pipidele pamantului sunt de acord cu tine, fix asta zic si ele. Doar din chestia asta ar trebui sa iti tragi singur niste semnale de alarma, sa intelegi ca subiectul e mult mai complicat (actual malice, seditious libel, incriminarea intentiei / probatio diabolica, negligence, disregard of facts – ehei, unii n-au iesit nici macar din evul mediu pe subiect).

    William Blake — ‘A truth that’s told with bad intent /Beats all the lies you can invent.’

Comentariul tău