Capitalism-fu cu Mîndruță și Petreanu

Mîndruță și Petreanu se ceartă în capitalism, discutând problema indemnizației de 35.000€ lunar. Lucian Mîndruță se supără pe capitaliștii ăștia răi și nesimțiți care vor scutece cu diamante. Vlad Petreanu e supărat pe Lucian, pe care îl consideră prea puțin capitalist, amintindu-i că omul (că da, e concediu paternal, nu maternal) a câștigat mai mulți bani și a plătit 10.000€ taxe lunar (ceea ce e fals, dar fie, să zicem).

E amuzant să vezi doi capitaliști bătându-se pe detalii de implementare ale unei măsuri socialiste. În principiu, protecția socială e o idee destul de socialistă la origini, și nu prea își are locul într-un ideal capitalist. Dar chiar și-așa, îmi plac argumentele – e ca și cum ai avea doi atei convinși discutând teme teologice precum divinitatea lui Iisus Hristos. E, de bună seamă, amuzant. Citiți articolele lor.

Ideea e destul de simplă: în momentul în care discută detaliile de implementare ale unei măsuri socialiste, oamenii doar își dovedesc neînțelegerea sistemului pe care îl întrețin. Nu văd niciun capitalist cu capul pe umeri care să spună altceva la chestia asta decât: „iată, e un exemplu de intervenționism care creează acele inechități sociale pe care doar socialismul le poate produce”.

În principiu, când vorbim de stat vorbim de idei proiectate la nivel de societate. Am fi tentați să spunem că e vorba de socialism, dar nu e – nu a fost nevoie de socialism pentru a înțelege că unele lucruri nu pot fi făcute decât prin eforturile comune ale întregii societăți. În orice caz, dacă gândim la nivel de societate, ne dăm seama că e imposibil să plătim unor oameni 85% din veniturile lor pe ultimii doi ani – și omul care s-a lăcomit((voi explica mai pe larg)) la ăia 35000 de euro o dovedește. Cum ar fi să îi garantăm lui Ion Țiriac 85% din veniturile pe un an pentru că mai vrea să-l facă și pe un Ion Ion Ion Țiriac? Destul de costisitor.

Practic noi, ca societate, ar trebui să ne dăm seama ce ne dorim. Vrem să îi garantăm mamei un venit decent, un venit comparabil cu salariul, sau un venit ok? Să zicem că dacă ar fi vorba de 85% din venituri cu o limită superioară de 3000 de euro pe lună (un venit mai mult decât îndestulător și într-o țară străină), ar fi o mare contradicție? Atenție, nu spun că asta e soluția, ci că trebuie să ne decidem noi, ca societate, cum anume vrem să se desfășoare lucrurile.

Și revin cu explicația cu ăia 35.000 de euro. Cu 35k€ pe lună, vreme de 12 luni faci 420 000 de euro. Ai putea, ca om, ca individ care trăiește în societate, să te asiguri că spitalul de copii (unde o să ajungă inevitabil, pentru că nimeni nu este deasupra bolii) e bine dotat? Ai putea să contribui, sigur. Ai putea să faci donații. Și poate pe unii îi deranjează că am zis că „s-a lăcomit”. Omul ăla face bani din venituri independente, pe PFA. Cât de mult l-ar deranja să taie factură nu la sfârșitul lunii, ci la sfârșitul anului? Doar numărul de zerouri diferă. Pentru că nimeni nu e obligat să taie facturi lunar, că unele lucruri pot fi facturate pe un an.

Nu am nicio idee de încheiat articolul ăsta. Habar nu am cum e mai bine. Da, nu mi se pare corect ca un om să ia 35000 de euro lunar de la stat pentru că nevastă-sa naște. E unul din cei mai scumpi copii din lume în momentul ăsta – oare investiția statului român în acest copil merită? Nu o să iau nici poziția celor doi((Vlad și Lucian)), în care Statul e o construcție diabolică de supt sângele poporului; statul este doar modul în care noi realizăm acele proiecte majore de interes pentru societate.