Capitalism și hârtie igienică

O chestiune scurtă care îmi stătea pe creier. Acum un an sau doi râdeam un pic de venezueleni că se băteau pe hârtie igienică. Lucrurile păreau simple – cum să ajungi să te bați pe hârtie igienică?

Anul ăsta în schimb avem povești despre hârtie igienică la 1000 de dolari, avem propriile noastre povești horror; măști de față care costau 10 bani bucata acum sunt 2-3 lei (oricum nu fac nimic cine știe ce pentru tine ca să te păzească de virus). Săpunuri care costau 40 de lei și acum sunt 200 sau 500 de lei.

Zilele astea discursul ăla cu capitalismul care e varianta superioară o să fie mult mai greu de articulat, dar nu vă faceți griji, el va reveni cam cum revine protestul feminist când pleacă de la putere PSD.

În momentele de criză principiile noastre sunt puse la încercare. Uneori, e nevoie de o criză ca să ne dăm seama că răspunsurile sunt mai nuanțate, că de fapt lucrurile pe care le gândeam nu rezolvă chiar orice problemă. Că nu am găsit acel silver-bullet cu care să împușcăm toate problemele dintr-o lovitură. Că e bine să zicem „da, dar…”.

Nu mă apuc să fac aici o critică a capitalismului sau să propun o soluție diferită. Atâta doar mă gândesc, că e destul de greu să-i vinzi capitalismul ăluia care trebuie să plătească pentru el din ce în ce mai mult. Și că oamenii o să caute, mai ales în situații de criză, alt fel de soluții.