Capra lui Guess Who și succesul în hip hop

Să moară! Capra lui Guess Who trebuie să moară: deja are prea mult succes, nu e suficient de hard-core și, în general, murim de necaz că Guess Who are succes.

Paraziții vs. Guess Who vs. Comentatori

De curînd, Makavelis a propus o comparație: Paraziții vs. Guess Who. El a pornit de la un videoclip de la Paraziții în care (pe final, dacă vreți să ajungeți direct la subiect) apar o sumedenie de cruci. Pe crucile alea scrie “Grasu XXS – mort de foame”, “Guess Who – Locul potrivit” (asta chiar m-a amuzat) și alte lucruri pe care în general țin să le țin departe de blogul meu. Nu am observat secvența cînd văzusem videoclipul (e pe secțiunea tăcută de la final a piesei) și nici nu mi s-a părut prea importantă chiar după ce am făcut-o.

Cum ziceam într-o postare anterioară, Guess Who împreună cu Spike au scos o piesă drept răspuns. Sâc se numește, și e un pic puerilă (dar asta e și intenția), și e cam prima replică publică pe care am auzit-o din partea lor. Și e foarte bine că replică așa. E parte din tradiția hip-hop să cînte despre ceea ce îi preocupă pe artiști, inclusiv despre diversele gelozii de care se înconjoară.

Dar, revenind la comparația lui Makavelis, din votul pe care îl propune el reiese că lumea ascultă foarte mult Paraziții, chiar și în 2011 pentru că 64% din votanți spun că Paraziții sunt superiori. Super. E părerea lor, și e ok. Dar acum vin diletanții de comentatori, printre care mă număr și eu, cu opinii:

Parazitii fara doar si poate! Guess prinde in mare parte la fetele pana-n in 16 ani, versuri simple, melodii ritmate.. e normal.

Cei care ascultă Guess Who nu prea se pot numi hip-hopper sau rapperi.

guess who e cmercial 100% face ce ii spune producatorul…. fetele de 16 ani asteapta momentul cand o sa se dezbrace :D

Și comentariile tot merg, și tot merg. Dincolo de faptul că acele comentarii sunt în general puerile, sunt neargumentate și nici măcar nu au haz. Dar intră într-un trend major, pe care îl recunosc de departe: “Are succes? Atunci hai să-i dăm în cap”. De ce? pentru că putem, evident. Cu o excepție: un RobbyE care propune o listă de artiști alternativi, mai buni, mult superiori, etc. etc. etc.

Lista

M-am decis să nu arunc cu vorbe aiurea și să ascult ceva artiști din lista respectivă, pe care o reproduc pentru că poate fi utilă ascultătorilor de hip-hop care vor să-și mai lărgească orizonturile:

Deliric 1, DOC, Vlad Dobrescu, Cedry2k, Raku, ADN, Subsapte, OKN, Underman, Nimeni Altu’, Aforic, Dragonu’, Nwanda, Omu’ Gnom, Rashid(C.I.A.), Grupul de Rezistenta, Vexxatu Vexx, Deceneu, Kazi Ploae, Rimaru, Ad Litteram, Cumicu, In Extremis, VeritaSaga, Ceilalti, KaTaNa, SQN, CreTzu, Rey

De pe lista asta mi-erau cîțiva cunoscuți: Deliric1, Doc, CTC, Veritasaga (pe care îi recomand în mod deosebit), Rimaru, Deceneu, Raku, Rashid, Nimeni Altu’, dovedindu-mi că știu prea mult pentru un om care nu mai ascultă în mod curent muzică hip-hop. Și în lista asta întîlnești artiști hip-hop foarte talentați, de bună seamă unii sub-promovați. Și mi-am promis că o să explic de ce ei au mai puțin succes decît Guess Who și de ce sunt mai puțin promovați. Înainte de toate, trebuie înțelese premisele pe care funcționează perechea ‘artă/succes’

  1. Artiștii nu sunt definiți exclusiv prin succesul pe care îl au. Produsele lor artistice pot fi premergătoare unor alți artiști – uneori e suficient să fii inspirație pentru alții. Artiștii trăiesc pentru artă, nu pentru succes.
  2. Comercial ≠ bun: Doar pentru că un produs e cumpărat, nu e un motiv pentru a considera că acel produs e superior, pe principiul ‘dacă un milion de muște mănîncă rahat nu înseamnă că e și bun de mîncare’.
  3. Comercial ≠ rău. Oamenii cumpără pentru că le place. Dacă le place, înseamnă că există motive pentru care iau acel produs. Deci e posibil să simtă că e ceva bun în el.
  4. Promovarea artiștilor are în spate în general rațiuni comerciale. Nimeni nu investește într-un proiect dacă nu are un profit de pe urma lui. Iar profitul poate să fie de natură spirituală, dar cel mai des e de natură materială.

Cu aceste premise în minte, concluzia iese natural: succesul pentru un artist hip-hop e irelevant. Succesul este secundar scopului său. Și pentru asta artiștii enumerați nu au nevoie de succes: e suficient faptul că există. Artiștii respectivi nu au succes pentru că nu-și doresc succesul. Poziția din ‘underground’ e mult mai confortabilă, nu obligă la nimic și îți permite să faci ceea ce vrei să faci. Un succes moderat e suficient pentru astfel de artiști: unii vor ieși în mainstream (precum a făcut-o Maximilian cu Sophie), alții vor rămîne în underground.

Coordonatele succesului mainstream în hip-hop-ul românesc

Bun, am stabilit că majoritatea acelor artiști nu ar trebui să iasă din underground. Dacă însă un artist își dorește să iasă din underground, cum trebuie să o facă? Nu am o rețetă în sensul ăsta, și nefiind artist, nefiind conectat cu scena hip-hop nu pot să fac judecăți de valoare foarte corecte, și o să încerc să evit asta. O să mă uit însă la cîteva piese hip-hop care au ieșit la suprafață, și să spun de ce au avut atît de mult succes. O să iau piesele în ordine oarecum cronologică, cel puțin în capul meu – pentru cronologia corectă căutați voi pe net 😉

BUG Mafia – Lumea e a mea, celebru pentru ‘Zi-le Loredana’ (Loredana nu prea le zice). Loredana pe-atunci nu era artista dezintegrată de-atunci, trăia din succesul lui ‘Bună seara iubite’ și conexiunile ei la trustul Pro, iar colaborarea lor a dat lumea peste cap. BUG Mafia era încă underground, dar au fost propulsați în mainstream. Mesajul social e dur, și delivery-ul tăios al lui Tataee (principalul atu al BUG Mafia) își făcea prima oară apariția pe radio. Însă comparat cu ce scotea pe-atunci Mafia, versurile sunt foarte curate, ancorate în realitate (nu pseudorealitatea alternativă cu împușcături și alte prostii copiate de la străini). Acum ar fi o piesă mediocră, atunci însă era state-of-the-art.

Paraziții – Jos Cenzura, denunță cenzura practicată atunci de CNA. Însoțită de un scurt discurs de-al lui Larry Flynt (Penthouse), a adus o temă diferită în discuție. De la Jos Cenzura, Paraziții au fost realmente văzuți ca niște luptători pentru libertate; Andrei Gheorghe îi numea ‘singurii poeți din România de azi’ – Jos Cenzura a fost un demers extraordinar secondat de cîțiva oameni cu expunere mai largă (Mircea Toma, Radu Moraru, Andrei Gheorghe, Adi Despot). Sound-ul e foarte bun, versurile clare, fără violență verbală gratuită.

BUG Mafia – Românește, protest anti-corupție, din nou livrarea tăioasă a lui Tataee trimite un mesaj foarte dur de natură socială. Mafia erau deja considerați mainstream – singura lor problemă de la Lumea e a mea încolo a fost nu să rămînă cunoscuți, ci să curețe limbajul suficient de mult încît să fie acceptabil pentru radio/tv. Românește păstrează o limită rațională de expletive, instrumentalul e foarte bine lucrat, mesajul însă e foarte clar și foarte franc.

Moromeții – România, trezește-te!, apărută în an electoral folosită și promovată la greu de către coaliția anti-PSD. Ce are special piesa asta: mesajul dur, livrarea neconvențională a lui 1Q Sapro (devenit deja legendă urbană), videoclipul cu personaje desprinse din știrile de la ora 5 și promovarea prin canalele politice. Moromeții nu sunt versificatori fantastici.

Puya – Undeva în Balcani, a fost o revoluție extraordinară pentru hip-hop-ul românesc; după o tăcere lungă, Puya a readus hip-hop-ul în atenție. Cum? Soluția a fost simplă: sound adus la zi (da, autotune), versurile cu foarte multă atracție la public, și o întrebare, “Is this the life I wanna live?”. Delivery-ul e lent dar clar și răspicat, ideile sunt servite în punchline-uri scurte dar care intră în subconștient. Undeva în Balcani e cea mai bună piesă hip-hop românească din anii 2000 dintr-un motiv foarte simplu: e piesa care spune “Gata, hip-hop-ul românesc e suficient de matur cît să producă idei valoroase și să le livreze într-un mod atractiv pentru public”. Seria Românisme, despre care o să discut într-o altă postare a fost un ‘game changer’ pentru muzica românească ce pînă atunci nu a reușit să producă muzică vandabilă decît în zona dance.

Guess Who – Locul potrivit, e următoarea mare revoluție: e piesa care îl propulsează pe GW în mainstream, dar atinge un public uitat: publicul matur. Laurențiu e primul artist hip-hop român care s-a împăcat cu generația părinților lui: locul potrivit denotă maturitate, e o piesă care i-a atins și pe părinții mei (și nu pe ‘gagici de 16 ani’). Guess Who e singurul rapper român care ar putea colabora cu Horia Moculescu – și reprezentația lor live de la TVR2 mi se pare, la nivel simbolic, o reconciliere între generații care ne va permite să mergem mai departe. Locul potrivit nu are doar mesajul social neimplicat, observația faptului că lucrurile nu merg în regulă. Locul potrivit are și o privire mai melancolică asupra problemei, mai potrivită generațiilor mature care nu mai pot schimba. Și mai are ceva: tăria de caracter din versul “am făcut totul din nimic” – tărie care revine în “Manifest”.

Toate aceste piese au avut ceva inovator la vremea lor. Au schimbat fața hip-hop-ului, au fost game-changers. după ele lucrurile s-au făcut altfel în hip-hop. Și acum, cei care vor să meargă pe valul Guess Who/Puya o pot face – dar au nevoie de foarte multe ingrediente: pentru că trebuie să fie peste franchețea observațiilor lui Puya, peste melancolia și maturitatea lui Guess Who. Și toți artiștii din lista respectivă nu au acel ceva, încă. Ideea de bază: Adu ceva nou, și muncește din greu și inteligent ca să promovezi acel ceva.

De-asta capra lui Guess Who nu o să moară de la cîțiva hateri. Pentru că ei nu-și dau seama că nu ei decid care e direcția curentului hip-hop – și pentru că ei nu își dau seama cîtă muncă a depus GW să ajungă acolo. Și nu vorbesc de sudoare – vorbesc de alt gen de muncă, muncă intelectuală, muncă la nivel artistic, muncă ce întotdeauna va fi tratată subiectiv.

Și numai faptul că Guess Who e acolo ar trebui să spună ceva. Nu contează ce și cui datorează: datoriile sunt ale lui, individuale. Cît timp nu a omorît și nu a furat, faptul că a ajuns acolo e o dovadă de tărie, de talent.

Și celor care spun că Guess Who nu face rap/hip-hop – doar pentru că nu face ceea ce vreți voi să facă nu înseamnă că nu face hip-hop.

Over and out.

Comments

Capra lui Guess Who și succesul în hip hop — 12 Comments

  1. Pingback: Vilificarea succesului și sanctificarea insuccesului la români | Fly on the Windscreen

  2. Ai omis etape importante in istoria rapului romanesc, omiti ce inseamna de fapt rap si faci parte dintre cei care confunda pop/ r&b cu hip-hop/rap.
    Fara indoiala ca, pe langa subiectele serioase pe care le abordezi ( fiind probabil pe dinafara si cu ele, dar da bine sa o arzi interesant si intelectual la un anumit public, nu?) asta cu rapul e exact ca nuca in perete, de unde orice om cu ceva in capatana poate intelege ca ai un motiv personal sa-i iei apararea rapperului care a ajuns star in statusului pitipoancelor care dupa ce termina o relatie de 3 luni se apuca sa o arda eu, tu si restul ..
    Desi l-ai dat pe Puya exemplu, scopul tau era sa-l scoti basma curata pe ghici cine, si dupa cum spuneam este evident.
    Pe scurt:
    din acest articol si din ce ai comentat pe blogul lui maka lala ala iti pot spune ca nu ai treaba cu fenomenul, si ca rapul nu e pentru tine.
    Daca tu consideri ca “We don’t care” a lui cheloo e melodie slaba inseamna ca esti paralel cu fenomenul, si nu ai treaba cu el deci tot ce ai scris si scrii despre hip hop este egal cu zero.
    Tu ai o opinie, subiectiva, la care ai dreptul si atat.
    Ai mai scris si alte prostii uriase, ca aia cu puya , si in general cam tot ce ai scris pe aici, dar am sa iti explic, pe scurt, care e problema pe care o avem noi, cei ce intelegem fenomenul hip-hop cu guess who , spike si puya:
    canta fix pentru aia de-i criticau la inceputul carierei lor..
    De unde rezulta ca sunt niste tarfe care pupa fix curul care se vinde atunci cand trebuie, desi Parazitii, Bitza sau Sisu au la randul lor nevoie de bani, prefera sa puna pe primul plan unul din putinele lucruri care nu pot fi cumparate si pe care toti cei numiti l-au pretins cand s-au lansat: demnitatea.
    Iar Sisu, Parazitii, Bitza si altii au demintate.
    Cei de la okapi platesc oameni pe youtube care le ia apararea ( si da, sunt multe profile, eu am gasit 4 care nu aveau alta activitate decat la videoclipurile okapi si la cele ale parazitilor pe care-i critica, si asta la 20 de minute dupa ce l-am auzit pe mark one zicand de roboti pe youtube, a, da..si unul era facut chiar atunci si vorbea ceea ce vad in orice articol care vorbeste despre dissul parazitilor : cum ca l-au dat pe guess who afara din studio si alt cacat, cum eu spre deosebire de altii am creier imi pot da seama si cine da asemenea commenturi) si pentru asta nu sunt altceva decat niste tarfe.
    Daca a scuipa unde lingi, a linge unde a scuipa, a da face vizualizari false pe youtube, a canta pop si r b dar a te da rap , a avea comportament de curva inseamna evolutie, atunci da, ai dreptate, Guess Who e campion.
    Campionul vostru, al necunoscatorilor care va dati cunoscatori si destepti, pretinzand ca vedeti imaginea de ansamblu cand o vedeti doar pe cea pentru care sunteti platiti/aveti interes s-o vedeti.
    Cunoscatorilor.

    • Bă, ai dreptate, doar că am uitat eu de prost ce sunt să merg la Guess Who să-i iau banul. Mai ales pe videoclipurile lui Guess Who, care, se știe, sunt comentate numai de lingăi ca mine, se știe. Doar că nu ți-ai mai scos de multă vreme capul din cur, că Okapi a scos toate comentariile de pe youtube de la clipurile lor.
      Comentînd în ordine ce ai zis tu: îmi pare rău că arzi pițipoance, sper că folosești prezervativ și ești atent ce faci cu ele.
      Și da, l-am dat exemplu pe Puya, dar scopul meu era să-l scot basma curată pe Guess Who, pentru că CITEȘTE TITLUL, OMULE, vorbeam despre capra lui Guess Who, nu a altcuiva.
      Tot pe scurt: Dar pentru cine e ‘fenomenul hip-hop’? Pentru tine? De ce? Adică nu e fenomen de masă, e doar pentru cunoscători? Păi atunci nu are valoare, că moare fenomenul cu neuronii tăi.
      We don’t care ESTE o piesă slabă. Ce e cu engleza aia de baltă? Nu îl cunosc pe Mark1 dar am văzut că are și piese în română, deci e român. We don’t care e o piesă… tare??? În ea Cheloo abia reușește să lege două versuri unul de celălalt.
      Ce poți să-mi comentezi la ‘prostia aia cu Puya’, pentru că doar făcînd-o ‘prostie’ nu ajunge. Vreau argumente.
      Poți să-mi arăți pe cine critica Guess Who la începutul carierei, și pentru care cîntă acum? Pentru că nu mi-e foarte clar, și cred că vorbești doar ca să te afli în treabă. Dă-mi exemple și cu Puya și cu Spike, chiar dacă nu despre asta scriam eu.
      Mai am două sfaturi pentru tine. Primul este să aduci într-o discuție argumente, al doilea este să nu te mai iei de oameni care ascultau hip-hop pe vremea cînd 2Pac încă mai trăia, și tu te jucai cu chestia aia mică prin nisip. Ah, de unde știu că ești atît de tînăr? Păi din cauza felului în care reacționezi: ca un copil căruia i s-a furat jucăria.
      Vino cu argumente. Le discutăm. Sunt suficient de bărbat cît să recunosc cînd greșesc, dacă greșesc (și dacă citești blogul meu o să vezi chestia asta).

  3. Pingback: Okapi vs. Paraziții, Mafia vs. Puya și beef-ul în hip-hop-ul românesc în general | Fly on the Windscreen

  4. 1. Ca sound, GW nu mai are ceva in comun cu rap-ul de la melodia “Tu”. Compara “Tot mai sus” cu orice melodie de-a Innei si vezi ca e mai buna decat toate piesele ei pop.
    2. Voi stiti ce inseamna comercial? Daca inregistrez o basina si o pun pe un CD cu intentia de vanzare, atunci sunt comercial. TOTI artistii sunt comerciali atat timp cat au scos un CD si cer bilet de intrare la concertele lor. Se poate vorbi doar despre ala ca e mai comercial decat celalalt pentru ca a scos prezervative cu numele lui.
    3. Nu exista rap/hip-hop, exista doar rap inclus in hip-hop (care este cultura).

    • 1) GW a evoluat. Unii zic că în bine, alții că în rău, depinde de unde te uiți. În același timp oamenii cumpără, îl cheamă în concerte, vorbesc despre el. E bine.
      2) Corect, comercialul respectiv se presupune că ar fi rău. Deși nu văd nimic rău în monetizarea succesului, a lucrului făcut bine.
      3) Probleme de nuanță, într-adevăr. Tu dădusei exemplu pe ‘Tot mai sus’ care într-adevăr e rap. Și curentul sau cultura hip-hop sunt altceva, iarăși corect, dar în România percepția e că rap și hip-hop sunt cam acelasi lucru. Nu știu dacă cultura hip-hop a intrat vreodată la noi pe bune. Cred că nu.
      Toate ca toate, dar oamenii uită că nu trebuie să asculți UN SINGUR ARTIST. Pot să ascult Deliric și Paraziții, Guess Who, Spike, Maximilian, Guess Who, BUG Mafia, Puya, Veritasaga, și să nu am grețuri. Fiecare are problemele lui pe care le abordează, bravo lui. Eu îi ascult pentru ce iese de-acolo

  5. Eu ma consider mare fan parazitii.. Daca ma pui sa recit niste versuri, numa’ din parazitii as putea recita. Si acu e partea nasoala: Cu exceptia catorva melodii ok, Parazitii s-au cam … linistit in ultimii ani. Melodiile cu Markone1 sunt pentru mine funny, desi inainte mi se facea pielea de gaina cand ii ascultam. Partea faina e ca inca ascult melodii vechi si inca descopar chestii pe care la vremea respectiva nu le-am inteles. Substratul melodiilor era bogat, dar spre deosebire de multi adolescenti, am ascultat parazitii pentru ce transmiteau si nu pentru forma in care transmiteau mesajul. 🙂
    Puya reprezinta pentru mine un tip care a vazut ca majoritatea romanilor vor texte usoare, tate si buci la vedere. Sa fie simplu de asimilat, sa nu cumva sa gandesti prea mult ca sa intelegi textul(nu il condamn, dar nu cred ca mi se adreseaza). De asta imi plac parazitii, pentru versurile si modul in care au gandit si asezat cuvintele … Si cum zicea cineva mai sus/ sau la makavelis, principalul public a lui Puya is aia de doar citesc un text, dar nu il inteleg. Ce sa mai vorbim de o ecuatie de gradul 2:P. Stiu ce vorbesc, toti tinereii(inclusiv sora mea) o dadeau cu tot mai sus, sus pe bar, etc. Pur si simplu nu cred ca publicul lui Puya sunt eu, m-am uitat doar de curiozitate si atat. Nu zic ca nu suna bine ce canta, dar eu astept altceva.
    Melodiile lui GW suna bine, si eu ascult ocazional, dar doar cele cele cateva melodii mai sus mentionate de voi. De restul nu imi pot da cu parerea pentru ca nu le stiu, nu cred ca m-au vizat sa zic asa.
    BUG Mafia nu a fost niciodata pe placul meu, pentru ca nu am venit din “cartier” si textele lor m-au lasat rece tot timpul.
    P.S.: Sunt un vizitator nou(a 2-a sau a 3-a oara pe aici) si trebuia sa imi zic parerea. Sper ca nu mi-am amestecat ideile cum mi-e dragul obicei..

    • Paraziții au avut o vreme în care făceau versuri bune, dar nu mă pot declara fanul lor (și al nimănui, de fapt) dacă mă gîndesc la alte piese decît cele bune de pe albumele lor. Sau la primele albume. Sau…
      Puya are și el ceva conținut: http://dorinlazar.ro/articolul-despre-puya/ Am analizat aici, și reproșul pe care l-am primit a fost că am fost admirativ la adresa lui Puya. Nu sunt un fan nici al lui, dar înțeleg ce a încercat și apreciez ce a realizat.
      Cu Guess Who la fel; nu pot zice că ascult toată ziua numai Guess Who că nu e adevărat. Îmi place, dar nu pînă la a fi un fan. Apreciez ce scoate. Aștept să scoată materiale noi. Atît.

      Apreciez că ți-ai spus părerea, ești binevenit să o faci; nu facem operă de artă din blogul ăsta, ne zicem părerile care cum apucăm 🙂

  6. Preferatul meu este Nimeni Altu’ si consider ca este prea putin apreciat. Din punctul meu de vedere ar merita mult mai mult, dar ca sa intelegi piesele lui trebuie sa le simti, nu doar sa asculti. Am ascultat si Parazitii multi ani, dar nu mai sunt cum erau candva, nu pot spune ca-mi displac dar preferam vechiul lor stil. Am ascultat si Puya cand era in La Familia, am ascultat si Guess Who cand era mai la inceput. Ce nu-mi place acum la Puya, Guess Who, Spike, Grasu XXL si majoritatea celor ce sunt la radio e faptul ca versurile lor nu au un mesaj puternic, sunt versuri usor de inteles pentru toata lumea. Ii prefer pe cei care nu pun mesajul “la vedere”, ca sa zic asa, trebuie sa gandesti putin ca sa intelegi la ce se refera.
    Eu cred ca majoritatea celor care inca sunt underground ar putea oricand sa scoata piese mainstream, care sa prinda la public, dar asa cum spuneai si tu, nu vor. Consider ca Nimeni Altu’ e mult peste franchetea lui Puya, mult peste melancolia si maturitatea lui Guess Who , dar asta-i punctul meu de vedere, nu incerc sa impun nimic nimanui, doar imi spun parerea. Ce nu are Nimeni Altu’ sunt versuri usor de inteles pentru toata lumea si negative pop.
    BUG Mafia au mesaje bune, dar versurile nu sunt suficient de bune ca sa le sustina. Prima data cand iti vizitez blogul, o sa revin.

    • Sunt de acord cu ceea ce zici tu: și pînă la urmă e vorba de preferințe. Dacă preferăm un lucru sau altul e în regulă. Problema mea e, pînă la urmă, cu ce ne face să urîm anumiți artiști.

  7. Pingback: Cabron – PaRap | dorinlazar.ro

  8. Pingback: De ce e rapul o muzică proastă | dorinlazar.ro