Caractere dragobete și alte chestii turmentate

Nu cred că s-a sărbătorit vreodată Dragobetele cu atîta ardoare cum se serbează acum. Dacă spui ceva de dragobete te-ai ars: ești privit cu suspiciune, gen uite alt individ care nu serbează dragostea românește! “Te pomeni că îți place mai mult velăntainz”, spune sprînceana încordată ce privește de sub fruntea neaoșă românească. “Nu, nu îmi place mai mult Valentine’s”. “Ah, deci ești de-ăla”, vine concluzia absolut normală, de parcă “de-ăla” validează absolut orice grozăvie pe care omul a putut să o conceapă vreodată.

Dragobetele era o chestie inexistentă pînă acum 10 ani. Cînd ProTv a vrut să facă mai mulți bani între Crăciun și Paște, s-a gîndit să invoce “Valentine’s day”. Dragostea, chestii, a funcționat; de fapt succesul a fost atît de mare încît tradiționaliștii (inclusiv eu) s-au simțit ocultați de această sărbătoare păgînă. Stai, că nu e nici un Sfînt Valentin la noi. Cel puțin nu pe 14. Și nu cu scrisorele de amor. Ups.

Spiritul naționalist ce animă sprînceana de mai sus nu a putut să țină românismele deoparte. Așa că scoasă de la naftalină, cu obiceiuri care seamănă atît de mult cu cele de 1 martie încît îți vine să crezi că e sărbătoare inventată, Dragobetele a renăscut. Pour les connoisseurs, cum ar zice englezul, adică numai bun de stors de către ProTv un an mai tîrziu. Toți românii un pic tradiționaliști au intrat și ei în joc: gîdilați pozitiv pe orgolii, au declamat gargaricesc contra Valentine’s day și pentru Dragobete. Și chiar dacă între timp și spiritul naționalist a lăsat-o mai moale (să fim serioși, naționalismul e so last century!) Dragobetele a devenit un Valentine’s mai hipster, așa, numai bun să se potrivească cu caracterul netrebnicnemanipulabil al românului tînăr. Nimeni nu știe ce e cu el, și sunt atît de multe versiuni de cum se serbează că devine subiect de știri vreme de două zile “cum se serbează dragoturmentatele prin Cucuieții din Deal, Vale și de Munte”.

În virtutea acestor fapte, propun inventarea Paparudei de iarnă, în care îi udăm leoarcă cu apă sfințită (Bobotează, da?) pe toți cei care cred în ceva ideal hipsteresc, să zicem dragostea sau protestele anti-capitalism. Numai bine să se umple vidul de știri dintre Bobotează și Valentine’s Day. Propun să fie imediat după Bobotează: nu de alta, dar pe undeva pe 1 Februarie va veni automat și sărbătoarea “Pneumonelelor de iarnă”, unde numărăm cîți fraieri s-au ars la Paparuda de iarnă. Numai bine, ca să ne reamintim glumele cu pneumonia și socialismul (aviz celor care protestează anti-capitalism), transcriu mai jos aproximativ și fără umor o astfel de glumă:

Prin anii ’50, cînd mulți opozanți ai regimului sau oameni normali mureau pe capete de pneumonie, s-a găsit explicația: cînd alergi de miliție, transpiri, și glonțul e rece, normal, te seceră pneumonia.

Acum dincolo de glumele cu Pneumonele de iarnă (vajnică sărbătoare, numai bună de umplut știrile) un adevăr rămîne imperturbabil. Îmi va fi imposibil să nu asociez dragobetele cu iubitul în șură și cu alte tradiții românești ca omorul bețivanului de la ora 5. În plus, ce e ăla “dragobete”? Pe ce limbă e? Că limba română ‘does not compute’.

Plus, pentru distracția fixiștilor ca mine, definiția de la dicționar:

DRAGOBÉTE s. v. repede.
Dragobéte s. m. – 1. (Olt.) Nume dat fiului Babei Dochia, personaj mitic născocit de fantezia populară. – 2. Sărbătoare populară de la 3 martie, considerată sărbătoarea păsărilor. Origine incertă. Pare a proveni din sb. drugobrat „cumnat”.

Să recapitulăm.

  1. Dragobete înseamnă “repede” (pus în context cu iubirea e un pic de rîs, hihi, haha).
  2. Dragobete e numele fiului Babei Dochia care, probabil ca Sf. Valentin, scria scrisori de dragoste: “Brînză, Varză, Viezure, Mînz, Barză”. Că atît știa el. Deși cu imaginație, scrisoarea asta poate avea un accent profund erotic.
  3. Sărbătoarea era pe 3 martie, și e sărbătoarea păsărilor – nu vreau să mă cobor la nivelul unde vă zic glume de autobază, și nici nu vreau să vă reamintesc că noi sărbătorim dragobetele pe 24.
  4. Originea cuvîntului pare să fie sîrbească, unde înseamnă “Cumnat”. Dragoste, cumnat, telenovelă, ce mai! Sărbătoarea “Inimii sălbatice” sau a “Îngerului sălbatic” sau alte sălbăticiuni d-astea că nu mai știu să le țin numărătoarea.

Mai vreți? Poate la anul o să vorbim despre mai multe inconsistențe și despre cît de stupizi sunt acei serial-gifters care se trezesc de Valentine’s, de dragobete, de 1 martie și de 8 martie că iubesc toate femeile de pe lume numa’ pentru că există. Sau, mă rog, ceva de genul.

O notă foarte importantă: Această postare nu e dedicată copiilor, adolescenților sau oamenilor îndrăgostiți în general, care fac un cadou că îi troznește sentimentul și fluturii în stomac sau pur și simplu i-a prins dragostea de viață și vor să facă niște cadouri, sau să urle în gura mare că iubesc viața. Nu, deloc – îi încurajez chiar să o facă. Această postare e dedicată oamenilor care analizează, care judecă, apoi condamnă, care fac niște gesturi ‘că așa trăbe’ și te atacă fiindcă în mintea ta lucrurile nu trebuie să fie ca la ei, care se agață de tradiționalism contra festivismul importat (două lucruri la fel de bune și la fel de rele). Cum spuneam, dacă te troznește că iubești toată ființa cu doi cromozomi X, bravo ție! Sunt alături de tine. Dacă mi-l pui pe așa trebuie, așa e frumos, așa se face și alte aberații similare, îți zic cum spune francezul: “I couldn’t give a rat’s ass about it”. Nu fac treburi ca maimuța că “așa trăbe”. Nu mai am 10 ani. Din păcate.

Pe de altă parte, vine primăvara. Așa-i că e fain?

PS: Tocmai ce scriam această postare și am primit pe mail o invitație: “De dragobete, iubește românește!” Cum vine aia? Că eu cînd am primit buletinul nu am primit și manualul de cum să mă comport românește. Nici la pașaport nu mi-au dat broșura cu informațiile astea. Așa că tuturor care ‘iubesc românește’ vă urez, pe turcește, ‘hai sictir’.

Comments

Caractere dragobete și alte chestii turmentate — 7 Comments

  1. Te-ai scos cu nota aia importanta, ca tocmai voiam sa te cert. Orice motiv e bun de sarbatoare, ca make love, not war! Nu? 🙂
    In alta ordine de idei, sunt iarasi contra curentului. Cand eram mai mica si nu simteam nevoia de iubire declarativa, nu existau valentinii si dragobetii. Acum, ca sunt mai mare, pur si simplu nu mai deranjeaza. Daca macar pentru o zi oamenii vor sa se poarte frumos unii cu altii, atunci e perfect. 🙂

    • Istoria ne învață că pentru fiecare zi în care se poartă frumos, respectivii vor compensa cu 360 de zile de ‘război’. Că e efort prea mare pus acolo. 🙂

  2. Complet de acord ::- D. Ma dezgusta sarbatorile astea prin care se pun reguli in dragoste: atunci ii dai flori, atunci ii dai bomboane. Ii dai cand urla fluturi-n tine, bineinteles. De parca Valentine’s n-ar fi fost suficient de dezgustator…

    Sarbatori inventate… beah.

    Si, sa dau un citat din Eternal Sunshine Of the Spotless Mind

    Random thoughts for Valentine’s day, 2004. Today is a holiday invented by greeting card companies to make people feel like crap.

  3. Nu stiu daca ai observat, dar a renascut filonul ala ”nationalist” care ne pocnise imediat dupa Revolutie. E vorba de un amestec de fapte istorice, nascociri si romanism militant. E adevarat, hipsterii nu-s PRM, dar la cati “monarhisti” am vazut in ultima vreme la tv, nu pot sa spun ca-mi place curentul.