Cartea de la ora 5 e un proiect bun dar falimentar

Știu că nu v-ați uitat în continuare la Cartea de la ora 5. Se vede în statisticile de pe Youtube – 13.5K pentru prima înregistrare, 3.1K pentru a doua, 1.8K pentru a treia, 0.95K pentru a patra. E de înțeles. Tot internetul care se dădea cu fundul de pământ că li se taie cultura de la ProTv a dat bir cu fugiții. E mult mai ușor să pretinzi că vrei să afli despre cărți și că ești interesat. E mult mai greu să urmărești subiectul când nu te interesează deloc în mod real. Emisiunea lui DCM o să se stabilizeze probabil undeva în jurul a 1000 – 1500 de vizualizări pe episod, asta dacă nu sunt din ce în ce mai slabe rezultatele până rămân cei 100 de oameni cu adevărat înamorați de cărți și critică literară.

Și e păcat. Emisiunea lui Decemeu((o să îi spun DeCeMeu în continuare că mi-e mai simplu)) e bună, doar că a început foarte prost – a început cu un delir lipsit de substanță pentru cartea lui Cărtărescu. Din start a pierdut 90% din oamenii care ar fi fost realmente interesați de subiectul cărților. Dacă s-ar fi uitat la emisiunile următoare ar fi văzut că omul totuși nu doar delirează, ci și face niște recomandări și explică destul de clar de ce anume ai vrea să citești o carte.

Dincolo de startul falimentar, Decemeu are un mare dezavantaj. E prea mult. E un proiect neverosimil – nimeni nu citește 250 de cărți pe an, nu dacă are și un job. Ori proiectul care prezintă o carte pe zi lucrătoare asta propune, de fapt – 250 de cărți prezentate într-un an. Proiectul a pierdut interesul oamenilor de pe net în 2 zile. Două cărți în două zile e prea mult. În plus, cărțile sunt un subiect plictisitor. Prima emisiune l-a avut ca invitat pe Cărtărescu și lumea dorea să-l vadă – a fost foarte simpatică mâța lui Cărtărescu. Lumea s-a uitat la mâța lui Cărtărescu mai mult decât la restul conținutului.

Cum ar fi putut avea succes emisiunea? Eu le-aș fi propus 15 minute săptămânal. O carte analizată în detaliu și un interviu cu un scriitor, urmată de recomandări. Dar tot nu ar fi fost îndeajuns, pentru că lipsește ingredientul principal. Un om care să facă un spectacol. Un om care să fie acolo și să ai încredere că dacă pune mâna pe o carte proastă o să o facă terci. Din păcate, Dan C. Mihăilescu e genul de om care nu e capabil să transmită ideea că ceva e greșit sau prost la o carte. Pur și simplu nu e omul care să iasă în față, să ridice din umeri neputincios și să spună: „Oameni buni, Solenoid e o carte proastă, e o carte scrisă de un elev de clasa a X-a care s-a retras în sine pentru că Marghioala îl place pe golanul clasei”.

Proiectului cultural „Cartea de la ora 5” îi lipsește ingredientul principal: un critic literar. Unul rău, unul necruțător, intransigent, care explică că cea mai bună carte pe care a citit-o din cele zece mii cărți mari ale literaturii universale nu primește decât nota 9 din 10. În schimb, Decemeu dă impresia că se entuziasmează la orice hârțoagă doar pentru că e tipărită pe hârtie. Îi lipsește spiritul modern. Omul a ieșit într-un univers modern, dar nu e capabil să-l adopte. Omul se ia prea tare în serios dar nu are o bază solidă. A început prea mare, o să termine pentru că ajunge prea jos, pentru că avem mult prea multe lucruri interesante de făcut, nu avem timp să urmărim un om artificial vorbind despre niște cărți pe care nu le vom citi pentru că nu citim mai mult de două cărți pe an.

Dacă vrea să salveze proiectul, Dan C. Mihăilescu are nevoie de niște cărți proaste. Are nevoie să le explice oamenilor de ce X scrie maculatură, să îl distrugă credibil, cu argumente. Cum pot eu lua o recomandare de la un om căruia îi place orice carte? Pentru lipsă de caracter în zona asta există bookblog, ce nevoie mai e de Dan C. Mihăilescu? Fă, domnule, ceva interesant acolo, arată-ne că ești critic literar, explică-ne ce e bun dar și ce e rău la cărțile pe care le citești. Arată-ne că știi să deosebești o carte bună de una proastă.

Dar ce vorbesc? Decemeu nu e omul pentru chestia asta, doar s-a arătat entuziasmat de Solenoid. Ok. Next!