În care Casa Jurnalistului își dovedește inutilitatea

Nu știu dacă ați auzit, dar există ceva echipă de jurnaliști numită „Casa Jurnalistului”. Cred că prima oară când am citit ceva de la ei a fost ceva articol despre un medic care nici acum nu știu ce anume făcea. Ceva rău, în orice caz, era ceva cu radiografii postate, și un text incredibil de lung în care am înțeles că cineva avea o dramă și medicul ăla era rău, dar nu mai știu detaliile pentru că era incredibil de prost scris.

Știu asta din experiență, eu însumi scriind pe acest blog articole lungi care devin din ce în ce mai proaste pe măsură ce se lungesc. Doar că articolul ăla de la Casa Jurnalistului era prost încă de la început, cam ca acest articol pe care îl citiți. Ideea fiind, însă, că teoretic Casa Jurnalistului e formată din profesioniști ai comunicării scrise, nu programatori care mai pun din când în când idei pentru viață într-un jurnal personal.

Motivul pentru care m-au călcat pe nervi Casa Jurnalistului e că mi-au apărut azi în feed-ul de Facebook. De ce stau pe contul de Facebook, mă întrebați? Pentru că sunt fraier, dar, în fine, eram pe Facebook, și de data asta nu au mai apărut informații despre cum Petronela Rotar nu are orgasm suficient de des sau cum Cucerai crede că femeile fac sex nu că le place sexul, ci pentru că adoră ideea de cardio. De data asta e un text de masturbare scris de cei de la Casa Jurnalistului, despre ce se întâmplă la Apple Daily în Hong Kong.

Este un text de inspirat nervi în cititori. Începe cu un „Dragi cititori”, dar e o deflecție, aparent ăsta e modul în care a început ultimul articol din Apple Daily. Nu știu ce este acest articol. Știre? Că dacă e știre e scrisă foarte prost. Exercițiu de bocitoare? Poate că da, că se termină cu ceva cu noaptea dictaturii digitale. Pare, mai degrabă, ceva text pus să enerveze cititorii lor. Pentru că nu face nimic altceva.

Mă uit pe Facebook-ul lor și văd o sumedenie de articole similare - ba despre Jimmy Lai, ba despre Protasevici, băiatul de la NEXTA al cărui nume nici nu știu să-l scrie corect românește. Toate scrise cu picioarele. Toate puse pe Facebook, acolo de unde pot să dispară într-o clipă pentru că corporațiile americane au obiceiul foarte simpatic de a face pe plac Chinei de fiecare dată când i se zbate lui Xi pleoapa.

Deci care e rolul acelui articol? Doar să enerveze cititorii? Este jurnalism, e știre? Dacă da, de ce e pe Facebook, nu pe site-ul lor? Au vreun scop cu articolul ăsta? Puteau să dea un link către știrea din fluxul Reuters, era mai bine scrisă decât lăbărțeala asta bocitoare a lor. Nu știu, sunt „Casa Jurnalistului”, au vreun protest oficial pus la Ambasada Chinei? La ceva organizație internațională? Are vreun rost, altul decât să aducă depresie și să sporească sentimentul de „totul e de rahat”?

Că încep să cred că ăsta e scopul lor. Știi, ai momentul ăla în care te simți bine - a venit căldura, e vreme de tricou, e plăcut la soare, dai drumul la internet și trebuie să-ți schimbe starea și să te enerveze. E o adăugare la colecția de „nimic nu funcționează”, e un text despre neputință. Citești textul ăla și…? Nu știu, ce vrea să fie. Opinie? Știre? Gah, why you do this, Caso?

Nu știu de ce e articolul ăla acolo. Casa Jurnalistului se ocupă de jurnalism și deontologie? Atunci de ce publică atât de mult despre ce fac alții în locuri care nu ne ating și nu ne interesează? De ce nu se uită spre presa românească, ce zici de presa locală care e de mult sub papuc, dar nu scrie Reuters spre ea. În presa locală sunt sute de Jimmy Lai care nu stau în închisoare, dar depind de pomana de la partide. E agenție de știri? Dacă da, de ce scrie doar despre ăia? Site de comentarii politice? De ce scrii despre asta, atunci, s-au terminat servitele pe alte teme?

Se plâng ei în textul ăla că „noaptea dictaturii digitale abia a început”. A început acum multă vreme, voi abia acum observați? Nu e ca și cum ați fi avut cine știe ce investigații serioase pe temă. Nu e ca și cum v-ați pricepe. Nu e ca și cum voi ați activa pentru o presă mai liberă, pentru libertățile cetățenești. Habar nu am ce faceți, de fapt. De fapt, nici nu-mi pasă. Doar că mă întreb o chestie.

Ce a fost prin capul celui care a scris acel articol pe Facebook? „Hai să îmi exersez mâna, minimum 500 de sad reacts!” Mai exact, când se duce ăla seara la culcare, e mulțumit cu articolul lui? Dar cu reacțiile stârnite de articolul lui? I-a fost util cuiva? A schimbat lumea în bine? A informat? (nu prea, că link-uri n-a dat, a pus doar niște poze) Cui îi e util acest demers impotent pe care l-a executat? Nu știu, omule care ai scris prostia aia, caută-mă pe Twitter și dă-mi un mesaj, zi-mi și mie care ți-a fost logica. Serios, nu glumesc, chiar vreau să știu.