Casus belli #2

Nu întâmplător această postare se numește “Casus belli #2”. E doar o reluare a unei idei pe care am discutat-o acum 2 ani, în septembrie: ideea e că treaba cu “musulmanii se simt jigniți” e de fapt doar un pretext de război, un război inevitabil, pe care europenii se chinuie din greu să-l amâne.

Conceptul e simplu, și cred că prima oară l-am întâlnit la romani. Romanii, ultra-legaliști, mândri de faptul că nu au dus multă vreme decât războaie de apărare (contra etruscilor, sabinilor, etc.) și-au făcut un obicei din a căuta o pricină de război, o pricină nobilă. Cel mai des inventată, pentru că atunci când ești vecin cu unii care pot să te bată nu prea încerci să le dai motive să o facă. Așa că romanii au creat o cale prin care să-și justifice moral și legal invaziile.

Dau un exemplu ilustrativ: invazia lui Cezar în Galia. Războaiele galice au început cu un conflict între Cezar și helveții care doreau să plece din Elveția de azi spre pășuni mai bune, în sud-vestul Franței. Prima oară, helveții au cerut drept de trecere prin teritoriul ocupat de romani, la care au primit drept răspuns un zid. După care Cezar i-a urmărit pe helveți în “sprijinul” triburilor galice, care deodată s-au pomenit cu legiunile romane oaspeți peste iarnă. Și peste încă o iarnă. Și tot așa.

Revenind, acel Casus belli e o treabă foarte importantă, pentru că îți justifică faptele nu numai în fața oamenilor tăi, cu care faci invazia, ci și în fața celor pe care îi invadezi. Ai un punct de superioritate morală.

Iar desenele diverșilor caricaturiști sunt exemplu de Casus belli perfect. Este un punct care poate fi invocat la nesfârșit, pentru că și dacă presa occidentală nu ar mai face caricaturi cu Mahomed, oamenii care vor să fie obfuscați vor fi obfuscați, “ofensa a fost făcută”. Mai mult de-atât, occidentul însuși, nesigur de valorile sale, a început să dea înapoi: “dar totuși, este prea mult, insultă oamenii“. Uitând, în același timp, că Iisus, de exemplu, piatra de temelie a civilizației occidentale, este batjocorit în fiecare zi în toate modurile posibile, și nimeni nu mai omoară pe nimeni din cauza asta.

Ce vedem acum este un război în desfășurare, pe care, speră occidentul, neparticipând îl vor câștiga. Războiul însă e în plină desfășurare, agenții inamici sunt infiltrați și fac atentat după atentat. De la 7 ianuarie până acum aproape că nu a trecut nicio zi fără atentat.

Avem de-a face și cu un război al civilizațiilor. Da, sigur, avem de-a face cu o civilizație occidentală cu anumite valori, o civilizație islamică cu alte valori. Occidentul e invadat de oamenii cu alte valori, care doresc să și le impună și aici, peste noi. Un adevărat război pe cucerire, care pentru Vestul prea naiv și prea moale nu e evident.

Și știți care e problema? Problema e că nu există o carte care să explice clar și simplu care sunt valorile occidentale, alta decât Noul Testament. Iar noi, îndepărtându-ne tot mai tare de la creștinism, nu mai avem argumente când oamenii ăia vin și aruncă în aer redacții de ziar în numele profetului. Pur și simplu nu avem o viziune suficient de puternică și coloana vertebrală necesară pentru a combate “argumentele” celei de-a cincea coloane infiltrată în societatea occidentală. De-asta vezi oameni pe care îi crezi “de-ai tăi” că vin să-ți spună că “totuși, s-a mers cu gluma prea departe”.

În 1942, după ce marina Statelor Unite a fost atacată la Pearl Harbor, americanii au strâns toți japonezii din SUA și i-au închis în lagăre de concentrare pe tot teritoriul Statelor Unite. Nu e un episod extraordinar din istoria universală, însă decizia lui FDR e posibil să fi salvat nu numai multe vieți americane, dar și multe vieți ale cetățenilor de origine japoneză. Nu avem cu ce să comparăm pentru a vedea cum ar fi fost lucrurile dacă FDR nu ar fi decis lucrul ăsta. Dar pot înțelege care a fost motivul pentru care a făcut-o: a fost un mod foarte simplu de a păstra omogenitatea convingerilor combatanților proprii.

Vrem să repetăm episodul lagărelor americane? Nu, evident că nu. Habar nu avem cine sunt inamicii, cum am putea să-i identificăm pe agenții lor în țările noastre?

Ideea e că avem un Casus Belli în acele caricaturi, dar nu înțelegem nici cine e dușmanul nostru, nici care e motivul real al războiului sau obiectivele inamicului. Suntem într-un război cu un inamic invizibil, și ar trebui să ne temem. De unde știm cine e următorul? Următorul poți fi chiar tu, motivațiile sunt aleatorii.

Occidentul (și noi, implicit, ca “followers”) suferă de un sindrom Stockholm prelungit. Dar nu e prima oară. Să nu uităm cine a făcut armele care au doborât zidurile Constantinopole-ului. E plin de ieniceri în occidentul prea slab ca să-și mențină drept capul.

PS: Citiți-l și pe Vlad Petreanu, care, ca de obicei, spune bine ce spune.

Comments

Casus belli #2 — 21 Comments

  1. “Și știți care e problema? Problema e că nu există o carte care să explice clar și simplu care sunt valorile occidentale, alta decât Noul Testament” – Ba da, se cheama Constitutie…se cheama cum vrei, dar tot secole de sacrificii ne-au adus la ea (ma refer atat la documentele de la baza UE, cat si la cele de la baza statelor ”civilizate”).

    • Am un articol despre asta. Voiam sa-l public alalteieri, dar am zis sa-i mai dau o citire pentru ca atinge si declaratiile lui Plesu si nu vreau sa para scris de un pusti suparat pe viata.

  2. Excelent argumentul cu Imperiul Roman și inventarea pricinei. Dacă înlocuiești Imperiul Roman cu SUA, iar pe gali cu arabii, vei fi extrem de uimit câte similitudini se găsesc.

    • @Mihai: Aranjamentul e mult mai subtil, și înlocuirea Imperiului Roman cu SUA și a galilor cu arabii e mult prea facilă. Episodul oricum se referea la republica romană, nu la imperiu, și galii sunt o societate mult prea diferită de arabi pentru ca alăturarea fie și peste milenii să fie valabilă.

  3. Sa nu uitam ca trupele califului Umar au avut dreptul sa invadeze Ierusalimul pentru ca profetul Mohamed a mers in vis la Ierusalim.

  4. @Dorin – mulțumesc pentru corecție. Sunt tare, tare surprins totuși că mai degrabă îi asemeneni pe arabi cu romanii, decât cu galii. “Casus belli” cel mai vizibil în instoria recentă este cel construit de SUA pentru a justifica atacarea Irakului. Republica romană era un stat puternic, cu cea mai importantă armată a timpului. De partea cealaltă, în lumea arabă ordinea tribală este încă importantă – o asemănare foarte clară.

    Singura deosebire între republica lui Cezar și SUA de azi ar fi aceea că pe atunci romanii erau în plină expansiune, pe când în imperiul american este în declin.

    P.S. Multe similitudini dintre SUA și Roma se regăsesc în acest articol: http://www.bbc.co.uk/history/ancient/romans/empiresofabsentmind_article_01.shtml Oare există vreun material serios care să reliefeze asemenea similitudini între arabii din prezent și Roma în plină ascensiune?

    • Mihai, nu compar nici pe arabii de acum cu romanii de atunci. Nu văd de unde ai tras concluzia asta. Spun doar că sunt incomparabili.

    • În plus, e comic să auzi că agenția de presă a singurului imperiu în care soarele nu apune niciodată vorbește despre imperialismul Statelor Unite.

  5. Poate ca sunt eu putin mai de moda veche dar am o intrebare:
    nu se judeca aici 2 lumi diferite folosint o singura unitate de masura ?

  6. Exact. S-ar putea totusi ca atunci cand treci marea spre Anglia sau US and A, sa te incurci cu metru si sa fii total pe langa cand aia incep sa iti vorbeasca despre picioare sau inchi.

    Pe modelul bancului cu popa, tiganu, preoteasa si fata popii.

  7. Pentru tine inseamna 1 metru, pentru ei inseamna exact 3.28084 picioare.
    S-ar putea sa fii chiar injurat daca folosesti metri si nu unitatile locului. Nu ar fi prima data cand se intampla asta.