Elisabeth Wheatley, o autoare de romane de dragoste (romance) din SUA, decide să cenzureze sexul din cărțile ei vechi. Pentru că trăim în internet și conținutul digital e foarte ușor de cenzurat, acesta e un lucru relativ ușor de făcut - dar, spre lauda ei, anunță că vechile cumpărături nu vor fi anulate și că îi poate ajuta pe cei care au varianta veche să intre în posesia variantei noi.
Cine mă știe ceva mai bine știe deja că am renunțat la a mai posta chestii pe goodreads. Am trecut lista de lecturi pe Goodreads anul trecut, dar de la 1 ianuarie am zis că nu mai are sens să contribui la colecta de informații a lui Amazon. O să scriu, așadar, doar aici pe blog, și o să renunț și la acordarea de notă/stele pentru că este inutil. Dacă simt foarte puternic în legătură cu o carte o să îi fac o postare separată, dacă nu, o să mai pun din când în când o listă cu ce-am mai citit, vă prindeți voi dacă mi-a plăcut sau nu.
Iaiks. A durat atât de mult să ajung la al doilea calup de cărți citite pe anul ăsta, eram ferm convins că am mai dat din timp postări. E clar că am neglijat prea mult lucrul ăsta, hai să vedem dacă putem să rectificăm treaba asta.
Mai așteptam să se strângă câteva cărți citite, dar până la urmă ura este subiectul numărul unu în societatea noastră azi, ne vom prezenta la vot să alegem între un om care trăiește din ură și un om care măcar mai are un minimum de decență, și cartea despre care vreau să vă povestesc explică foarte clar cum am ajuns în punctul ăsta.
Anul ăsta am luat decizia de a renunța la Goodreads - încă un pas spre închiderea dependenței de serviciile firmelor americane de tehnologie. Nu am un înlocuitor foarte bun pentru el, și cred că o să fiu mai calm dacă nu mai am zeci de oameni revoltați că vezi doamne am scris de rău de prințișorul Cărtărescu. Scriitorii români o să răsufle ușurați. Deocamdată o să-mi iau notițe separat și o să public pe blog din când în când.
Anul ăsta obiectivul fusese de 100 de cărți - jumătate doream să fie comic books, un sfert să fie cărți românești, și restul să fie de plăcere. Nu știu sigur cum mi-a reușit, mai ales că finalul de an a fost cu o mulțime de reviste de comics citite în ceea ce ar putea părea grabă. E clar, la anul o să-mi pun în obiectiv 20 de cărți, mă gândesc că anul 2025 o să fie an de citit Sanderson pentru mine.
Nu prea o să vezi podcastul “Recenzii neautorizate” (vezi și Spotify sau YouTube) promovat foarte tare în elita literară românească. Nu e neașteptat. O să credeți că m-apuc acum să scriu că văleu, lumea literară mă ignoră! Dar nu, nu e cazul. Problema e cu totul alta (dar va trebui să citiți o tonă de cuvinte până aflați care e, sau să apăsați End).
Am senzația că nu prea am mai avut vreme să citesc în ultima vreme, așa că am lăsat-o mai moale cu book-dump-ul. Dar hai să vedem, sunt curios ce iese. Ultimul pachet l-am făcut în vară și parcurg acum goodreads-ul să vedem ce am mai citit de-atunci.
Am avut ocazia în ultima vreme să reflectez mai mult asupra literaturii române contemporane și cum, sau, mai exact, pentru cine se produce ea. Și nu pot să nu observ o paralelă cu un alt fenomen pe care îl voi explica mai jos.
Chiar nu am mai scris de la începutul lui iunie despre ce cărți am citit? Hai să facem o postare masivă, să mă asigur că nici cei trei cititori pe care îi mai am nu o citesc până la capăt.