Am avut ocazia în ultima vreme să reflectez mai mult asupra literaturii române contemporane și cum, sau, mai exact, pentru cine se produce ea. Și nu pot să nu observ o paralelă cu un alt fenomen pe care îl voi explica mai jos.
Chiar nu am mai scris de la începutul lui iunie despre ce cărți am citit? Hai să facem o postare masivă, să mă asigur că nici cei trei cititori pe care îi mai am nu o citesc până la capăt.
Acum că a descoperit încă un scriitor că pun recenzii pe Goodreads și mimăm cu toții amuzamentul și dezinteresul în legătură cu recenziile răutăcioase din România, poate că ar trebui să explic un pic. De ce scriu chestiile pe care le scriu în recenzii? Aviz cititorului: Capitolul care răspunde întrebării din titlu este acolo și e destul de fain sintetizat, dar, ca literatura română, întâi vă chinui un pic înainte să vă arăt că de fapt n-am nimic interesant de spus. În orice caz, citiți vă rog mai departe, că sunteți oameni de cultură.
Am auzit că s-a dat nuvela la bacalaureat 2024 și, pentru că sunt genul ăla de om care își pune astfel de întrebări, m-am întrebat ce e aia o nuvelă? Mi-a răspuns site-ul colegiu.info, care bănuiesc că a luat informația asta direct dintr-un manual, ceva, dar cum Ministerul Educației nu publică manualele oficiale pe site, așa cum ar fi fost normal pentru ceva susținut 100% de banul public, nu pot verifica că lucrurile stau așa (manualele publicate pe manuale.edu.ro, pentru clasa a IX-a, de exemplu, sunt trei de română pentru secțiile de limba maghiară, și atât, nu vă mai bateți capul). Așa că mă voi baza că pagina de la colegiu.info este corect informată pentru că sună de parcă ar fi. Și aș vrea să comentăm pe larg conceptul, să înțelegem ce anume li s-a cerut elevilor de liceu.
Continui lista (la un moment dat o să fac o postare agregat cu toată lista, dar deocamdată rămânem așa). Episodul anterior e aici.
Gata, oameni buni! S-a împlinit. Năzuința noastră milenară din ultimii 30 de ani, ca cineva să ne bage în seamă!
Poate unul din aspectele cele mai controversate în legătură cu benzile desenate americane este sexualizarea personajelor. Nu vorbesc aici despre artă erotică (aici japonezii au mai multe de spus) ci vorbesc de sexualizarea eroilor din benzile desenate de largă circulație. Era inevitabil să discutăm despre subiectul ăsta, pentru că în orice formă ar fi exprimată, sexualitatea este problematică; dacă o cenzurezi nu e bine, dacă o reprezinți nu e bine, dacă o accentuezi nu e bine, orice ai face nu e bine. E oarecum de înțeles, sexualitatea e o treabă foarte intimă și sexul a fost și este în mijlocul unora din cele mai mari bătălii politice din epoca internetului.
Unul din motivele pentru care benzile desenate nu prea sunt luate în serios este faptul că sunt mai mereu „cu bătaie”, deci pentru copii.
Poate cea mai amuzantă repetiție în toate reprezentările artistice ale lui Batman este moartea părinților lui Bruce Wayne. În mod normal da, aș spune că fiind vorba de o întâmplare extrem de tristă, formatoare pentru tânărul miliardar, e greu să folosim asocierea cu amuzamentul. Dar tropul e atât de folosit și abuzat încât moartea părinților lui Bruce Wayne poate uneori să stârnească un puseu de râs.
O să încep o serie în care o să supra-analizez un roman grafic cu Batman, din mai multe motive. În primul rând, Batman mi se pare un personaj excelent dar care e construit dintr-o sumedenie de piese mici, ca de Lego. Din păcate, forma în care personajul Batman e întâlnit de toată lumea e aceea de grămadă dezarticulată de Lego-uri - eu pot să construiesc din ea o grădină, vecinul poate construi un asasin, altcineva poate construi din aceleași piese ceva absolut plictisitor și imund ca un roman românesc. Seria asta va fi publicată în timp ce e scrisă, deci nu o să am un termen clar de încheiere, și unele remarci o să fie mai lungi și altele mai scurte. O să vedem ce iese.