Mi-a plăcut foarte mult intrebarea pe care i-a pus-o Mike Stoklasa lui Rich Evans recent într-o discuție despre Star Trek-ul nou. Se închid cam toate iterațiile de franciză Star Trek, și e o posibilitate foarte mare să avem iarăși un spațiu serios în care să nu mai avem seriale Star Trek noi. Nu e primul hiat de genul acesta, ar fi al treilea.
Nu am mai călcat de ceva vreme într-un cinematograf, în mare parte pentru că nu am simțit că există un film suficient de bun cât să merite echivalentul unei luni de Netflix, și apoi pentru că lucrurile au fost destul de haotice pentru mine în ultima vreme. Așa că da, nu prea am dat prin cinematografe, și eram foarte hotărât să aștept Odiseea pe unul din serviciile de streaming.
Dacă te uiți online zilele astea o să vezi foarte mulți oameni explicând cum StarTreku’ ăla bunu’ e fix ăla pe care l-au văzut ei și Startreku’ de azi nu e ca ăla bunu’ al lor. Sunt din aceeași tabără - cred că Star Trek s-a rupt în două la Enterprise, un serial bunicel care însă nu s-a ridicat la popularitatea celor dinaintea lui. Nu m-am înțeles foarte bine cu Trek-ul nou. Discovery a fost o dezamăgire continuă de la primul sezon (chiar dacă era promițător), Picard a fost mult sub ceea ce poate Patrick Stewart, în principiu din cauza unor scenarii scrise destul de superficial, Strange New Worlds și seria animată nu m-au atras. Însă recent mi-a atras atenția un val de critici noi la adresa „New Trek” și am încercat să văd despre ce e vorba.
Cravata galbenă este o cravată pe care tatăl lui Sergiu Celibidache i-o făcuse cadou când era tânăr, și i-a retras cravata când acesta s-a dedicat muzicii; la final îi returnează cravata într-un pachet pe care îl deschide doar la bătrânețe.
După revelația extraordinară pe care mi-a oferit-o seria XXX am zis să merg spre ceva mai puțin controversat, și să mă uit la filmele din seria Karate Kid. 6 filme, din care ultimul chiar în 2025, o serie care mi-a plăcut destul de mult când eram copil. Și, ca în cazul seriei XXX, m-am gândit să stric câteva copilării și să îmi strâng câteva gânduri pe tema lor.
Zilele astea am avut ocazia să revăd toate filmele XXX, și nu vă gândiți la pornografie, că probabil s-a produs mai multă decât poate vedea un om în toată viața asta. Mă refer la seria Triple X cu Vin Diesel, Samuel L. Jackson, și Ice Cube în rolul de spioni salvatori de omenire. Am început să mă uit la filme cu credința că o să fie ceva indulgență și am descoperit ceva mult mai adânc acolo. Atenție, această postare conține spoilere la o serie de filme de dinainte de pandemie.
Dacă încă îl mai prindeți în cinematografe, nu ezitați. Horia e cel mai bun film românesc pe care l-am văzut în ultimii 10 ani, fără niciun fel de concurență. Și acum, că am trecut de această introducere simplă, hai să vorbim despre el.
Teambuilding este o comedie românească care a fost filmul anului 2022 în România. Cu Matei Dima (Bromania), Cosmin Nedelcu (Micutzu) și Șerban Pavlu ca și cap de afiș, după un scenariu scris de Alex Coteț, regizat de Coteț, Dima și Nedelcu. E un film nerecomandat minorilor, cu limbaj extrem, cu beții și consum de droguri.
Mi-a apărut zilele trecute pe Netflix, ca recomandare, „Secretul lui Zorillo”. E românesc, e cu daci, e cu vedete locale, deci are toate ingredientele pentru a nu fi un film bun. Și totuși reușește să facă exact ceea ce trebuie să facă. Să distreze. E scurt, am râs la el mai mult ca la o comedie americană, și chiar dacă nu e cel mai bun film pe care l-ați văzut, este acceptabil.
Am fost și sunt un mare fan al serialului Seinfeld - fragmente din el au rămas cu mine, glume la comun pe care le am cu cel mai vechi și bun prieten, Sergiu și o mulțime de parabole și exemple comice, utile în diverse contexte sociale.