Film

Scriu acest articol pentru că prea multă lume mă întreabă de ce afirm că Wonderwoman e un film mediocru. Nu dezastruos, doar mediocru. Mai jos o listă de motive, cu spoilere, deci să nu vă aud că plângeți:

Dacă vreți să înțelegeți unde greșesc feministele când vor să se comporte și să fie tratate ca un bărbat, un foarte bun exemplu este să vă uitați la Star Trek și să comparați personajele Katherine Pulaski și Leonard McCoy. Pulaski a fost gândită de Roddenberry ca continuatorul lui McCoy. Roddenberry era genul de feminist excesiv pe care îl vedem acum generalizat.

Într-un viitor destul de apropiat, un experiment reușește să implanteze un creier uman într-un corp de android. Produsul rezultat, Major (Scarlett Johanson), este piesa de bază a unei echipe anti-teroriste care e pe urmele unui terorist cibernetic care atacă firma producătoare, și care omoară unul câte unul oamenii care au lucrat pe proiectul respectiv.

Primul film văzut pe 2017 ar fi o dezamăgire dacă nu cumva m-aș fi așteptat să fie așa. Filmul nu e slab. Din contră, e un film foarte ok, ușor de priceput și de savurat pentru orice fan al francizei.

Anul ăsta ProTV a dat din nou seria „Singur Acasă” și a avut un succes nebun. Nu mai știu sigur pe unde văzusem cifrele și nu mă interesează foarte tare. Vreau doar să las aici o explicație.

Doctor Strange nu e un film slab, dar îi lipsește un ingredient important pentru a fi un film bun. Îi lipsește caracterul.

Star Trek Beyond este un film plin de acțiune, amuzant pe alocuri, exact cam ce ar trebui să fie un film de acțiune în spațiu. Are bătăi cu nave, Kirk mai distruge un Enterprise (bine, nu el). Are bătăi cu coregraf de arte marțiale, are cea mai bună folosire pentru piesa Sabotage de până acum.

Warcraft e un film chiar plăcut – dacă nu te deranjează 3D-ul. Se simte mâna oamenilor care au gândit filmulețele din timpul jocului Warcraft, se simte că acolo e o echipă care de vreo 20 de ani gândește o colecție de povești cu cap și (fără) coadă.

Mi se întâmplă foarte rar să vă zic din start: e un film esențial pentru cultura voastră cinematografică. Mergeți să-l vedeți. Nu vă luați după toți criticii care s-au hotărât că e un film care trebuie să nu le placă – dacă sunteți ca mine, ați râs la Deadpool de maximum două ori. S-ar putea să nu fiți pe aceeași linie mentală cu criticii de film curenți: cum zicea și Ovidiu, criticii de film sunt niște ființe simple, lipsite de complexitate. Recenzia asta e spoiler-free.

După ce l-am boscorodit atâta vreme a fost cazul să merg să și văd despre ce e vorba. Nu putem critica ceea ce nu cunoaștem decât dacă e vorba de Solenoid-ul lui Cărtărescu, așa că a trebuit să merg să văd filmul lui JJ Abrams.