Dacă vreți să înțelegeți unde greșesc feministele când vor să se comporte și să fie tratate ca un bărbat, un foarte bun exemplu este să vă uitați la Star Trek și să comparați personajele Katherine Pulaski și Leonard McCoy. Pulaski a fost gândită de Roddenberry ca continuatorul lui McCoy. Roddenberry era genul de feminist excesiv pe care îl vedem acum generalizat.
Pulaski și McCoy sunt amândoi aroganți, și în ciuda poziției lor pe navă se comportă ca și cum ar fi superiori tuturor membrilor echipajului – atât din punct de vedere moral cât și uneori, de comandă.
Într-un viitor destul de apropiat, un experiment reușește să implanteze un creier uman într-un corp de android. Produsul rezultat, Major (Scarlett Johanson), este piesa de bază a unei echipe anti-teroriste care e pe urmele unui terorist cibernetic care atacă firma producătoare, și care omoară unul câte unul oamenii care au lucrat pe proiectul respectiv.
Ghost in the Shell nu va fi cel mai bun film pe care o să-l vedeți anul ăsta și, de bună seamă, nici cel mai original.
Primul film văzut pe 2017 ar fi o dezamăgire dacă nu cumva m-aș fi așteptat să fie așa. Filmul nu e slab. Din contră, e un film foarte ok, ușor de priceput și de savurat pentru orice fan al francizei.
Pentru cei care nu știu despre ce e vorba: un criminal este condamnat la moarte, dar în loc să fie executat este dus într-o locație exotică unde niște oameni de știință vor să-i intre în amintirile ancestrale – amintirile unui strămoș de-al lui din anul 1492.
Anul ăsta ProTV a dat din nou seria „Singur Acasă” și a avut un succes nebun. Nu mai știu sigur pe unde văzusem cifrele și nu mă interesează foarte tare. Vreau doar să las aici o explicație.
V-ați uitat la alternative? De vreun an mă tot chinui să găsesc un film acceptabil care să nu fie cu super-eroi, avortoni, ciorbă, tăiat de testicule (da, Aferim, despre tine e vorba), vomă (toate comediile recente) sau alte manifestări neculturale ale corpului uman.
Doctor Strange nu e un film slab, dar îi lipsește un ingredient important pentru a fi un film bun. Îi lipsește caracterul.
Și nu, nu traduc prost „personaj” cu „caracter” – ci fix caracterul e cel care îi lipsește. Este excepțional din punct de vedere grafic, este bunicel din punct de vedere al poveștii (la nivel de comic book, ce vreți?) și este acceptabil și din punct de vedere al personajelor – Cumberbatch joacă excelent.
Star Trek Beyond este un film plin de acțiune, amuzant pe alocuri, exact cam ce ar trebui să fie un film de acțiune în spațiu. Are bătăi cu nave, Kirk mai distruge un Enterprise (bine, nu el). Are bătăi cu coregraf de arte marțiale, are cea mai bună folosire pentru piesa Sabotage de până acum.
Singura problemă e că după punctul culminant cu Sabotage, filmul se stinge rapid, și finalul e o duzină de minute de concluzii logice, inclusiv punctul culminant culminant((adică mai culminant decât punctul culminant)).
Warcraft e un film chiar plăcut – dacă nu te deranjează 3D-ul. Se simte mâna oamenilor care au gândit filmulețele din timpul jocului Warcraft, se simte că acolo e o echipă care de vreo 20 de ani gândește o colecție de povești cu cap și (fără) coadă.
Povestea e destul de simplă. E prima întâlnire între orci și oameni, cumva asemănător cu scenariul din primul joc Warcraft. Pe scurt, hoarda orcilor condusă de Gul’dan invadează lumea oamenilor (și a elfilor și a duarfilor) Azeroth după ce au devastat lumea lor originală.
Mi se întâmplă foarte rar să vă zic din start: e un film esențial pentru cultura voastră cinematografică. Mergeți să-l vedeți. Nu vă luați după toți criticii care s-au hotărât că e un film care trebuie să nu le placă – dacă sunteți ca mine, ați râs la Deadpool de maximum două ori. S-ar putea să nu fiți pe aceeași linie mentală cu criticii de film curenți: cum zicea și Ovidiu, criticii de film sunt niște ființe simple, lipsite de complexitate.
După ce l-am boscorodit atâta vreme a fost cazul să merg să și văd despre ce e vorba. Nu putem critica ceea ce nu cunoaștem decât dacă e vorba de Solenoid-ul lui Cărtărescu, așa că a trebuit să merg să văd filmul lui JJ Abrams.
Știți ce părere am eu despre primele filme – am fost destul de explicit în postarea de acum câteva zile, când am spus că Star Wars nu are nicio șansă în fața lui Terminator 2.
La noapte se vor decerna premiile Oscar. Ceremonia va fi transmisă și la noi, de la ora 2 dimineața. Și nu îmi închipui de ce s-ar trezi cineva la ora 2 dimineața să se uite la o decernare de premii. Așa că, pentru a strica jucăria tuturor, să încercăm să răspundem la întrebarea: „Ce este premiul Oscar?”
Răspunsul e destul de simplu. Închipuiți-vă că tovarășii de la colectivă vor să dea un premiu anual pentru cel mai harnic tovarăș, Toată lumea din conducerea colectivei știe care e cel mai productiv – poate e Ghiță, cel care și-a rupt spinarea muncind și producând, poate este Vasilica, sacoșista™ care a condus batoza când Ghiță era în spital, sau poate e Leantza, secretara colectivei, care are fusta scurtă și ușor accesibilă întregului colectiv.