Artiști români pe care aș vrea să-i văd live:
Pentru că e un weekeND în care nu vorbim despre politică, am zis să facem un pic de ordine, punem la loc scaunul în dulap (an outing nobody needs nor expects) și punem niște muzică ce mi-a gâdilat simțurile plăcut în ultima vreme. Muzică nesuveranistă, cât mai putem să ascultăm de-asta.
Pffft, mai e mult? Hai că încercăm să terminăm treaba. Dar nu mai comentez prea mult. Playlist-ul e tot acolo.
Am ajuns deja cu în luna iunie 2024 cu lista. Dar să fac niște precizări întâi. Nu, nu sunt eu ultra-cunoscător în materie de KPop. Depind foarte tare de recomandările pe care mi le face YouTube când mi le face. De exemplu pe 2025 lista e foarte subțire pentru că anul ăsta mi-a împins mai multă politică. Lista e construită așadar din recomandările pe care le-am primit de-a lungul întregului an; dar nu toate clipurile sunt incluse în lista asta. Din vreo 450 rămân, cred, vreo 300, să vedem totuși că nu știu nici eu sigur.
Știți ce facem aici. Playlist-ul este și el public, și o să-l vedeți actualizat pe măsură ce îl construiesc.
Continui lista cu piesele din martie. Dar încerc să fac o grupare, în sensul că o să adaug, pe unde pot, doar videoclipul „original”, și performance/dance videos o să le dau ca links separat. În playlist-ul final o să fie (de-acum încolo) pe cât posibil doar clipurile originale.
… și după cum ziceam anterior, o să existe și un playlist pe care îl fac. Care o să aibă foarte multe piese pentru că de data asta nu sunt obligat să mă țin la un număr aleator, de 100 sau 50 de piese. Oricum îmi ieșea mai lung de 100 de piese.
#kpopgirls este playlistul anual pe care îl fac în general pentru propriul consum. De unde le strâng? În principiu de-a lungul anului caut recomandări și construiesc un playlist enorm, din care încep să caut ce anume merită păstrat și ce nu. Aici e ce merită păstrat
De ce fac lista asta? În primul rând pentru că îmi place foarte mult muzica, și mi se pare că e foarte multă creativitate în ceea ce se produce în zona respectivă. E foarte neplăcut să văd cum sunt atât de puțini artiști și entitlement-ul artiștilor români, și nu mă mai pasionează de foarte multă vreme ce face industria americană de muzică, parcă e lipsit de suflet. Așa că KPop-ul are echilibrul ăla între ceva produs la scară industrială dar și niște personalități care vor să se exprime, să exprime ceva nou și interesant.
Continuăm colecția de „aproape KPop”. În mod normal aș zice că e la cererea largului public, dar absolut nimeni nu mi-a cerut lista asta.