Muzică

Dorin

Manelizare? Nu e cazul

Citisem o postare de la Hoinaru și am zis că e cazul să ascult la ce se referă, poate a prins un fenomen care îmi scapă. Dar nu, nu e nimic nou, și vreau să clarific câteva lucruri foarte importante. În primul rând, chiar dacă maneaua e foarte populară nu e cazul să vorbim de o manelizare.

Dorin

[AOTD] Argatu’ – Culese din Cartier vol. 4

O recomandare fără foarte multe comentarii, pentru că nu am apucat să diger pe-ndelete produsul. Nu știu nici cine e Argatu’, dar vă recomand cu căldură toate albumele „Culese din Cartier” pe care le-a scos sub denumirea asta, sub umbrela SubCarpați. Probabil singurul efort real de a aduce la zi folclorul românesc, altul decât manelizarea. O infuzie de rock, hip-hop și trance, cu toți suspecții de serviciu. Culese din Cartier vol.
Dorin

De ce Kamikaze al lui Eminem e un album esențial al hip-hop-ului

La opt luni de la Revival, Eminem a scos probabil cel mai important album hip-hop din istoria recentă a genului. Kamikaze a venit neanunțat, contrastând puternic cu Revival, album mai ușor de încadrat în zona pop decât hip-hop din punctul multora de vedere. Pe Kamikaze, Eminem își pune toate nemulțumirile legate de criticile primite în ultima perioadă, și o să îl citez pe Paul Rosenberg așa cum apare în skit-ul de pe album:
Dorin

AOTD – Placebo – Meds (2006)

Cred că cel mai bun album al celor de la Placebo e acest Meds, apărut în 2006. Al cincilea album al celor de la Placebo, a apărut în momentul în care nimeni nu mai credea că Placebo poate scoate ceva bun chiar dacă își doreau. Molko scosese o piesă de club cu Timo Maas cu un an înainte, în 2004 Placebo avusese un „Best Of”, și toată lumea aștepta o carieră solo de la Molko.
Dorin

AOTD – Garbage – Garbage (1995)

Albumul de debut al trupei Garbage aduce un rock indie dar melodios, poppy, greu de digerat nu datorită muzicii sau livrării, ci datorită temelor atinse în versuri. Cu teme grele, ceva mai obscure, precum depresia, hedonismul, voyeurismul, perversiunea, și „arta autodistrugerii”, albumul de debut al trupei ar fi putut fi aruncat la groapa de gunoi (see what I did here?) a istoriei. Dar au prins aproape instantaneu sound-ul inovativ, cu o amprentă unică, o combinație ciudată între rock, funk, hip-hop și techno vocea lui Shirley Manson și imaginea ei în ton cu noua generația (aia de oameni care acum sunt „moși” de 40 de ani).
Dorin

AOTD – Elina Arlin – New name (2014)

Câteodată îmi place să ascult niște lucruri pe care poate nu aș fi putut să le ascult prin sursele mele normale; de Elina Arlin am dat printr-o întâmplare, cred că era pe o listă de albume adăugate la un site de streaming legal. Nu bag mâna în foc, dar cred că e finlandeză tipa, ceva cântăreață de jazz-pop. E un album surprinzător de bun de la cineva care probabil nu exagerat de populară nici măcar la ea în țară – cam la nivel de Alexandrina Hristov pe la noi.
Dorin

AOTD – Corina Chiriac – Inimă nebună (vol. 3)

Pe piedestalul muzicii contemporane strălucesc stelele Panteonului cultural românesc. Printre ele, poate cel mai tare strălucește steaua Corinei Chiriac, o artistă care a abandonat jazz-ul imperialist pentru șlagărul românesc, neaoș. Inimă nebună este, poate, un apropo legat de tensiunea arterială sau, poate o tematică generală a albumului. În volumul 3 avem de-a face cu primul album conceptual al artistei, în care se dezlănțuie în aritmie pentru a readuce armonia lentă în inimile ascultătorilor.
Dorin

AOTD – Tupac Shakur – All eyez on me (1996)

Primul articol pe care l-am scris vreodată a fost pentru revista liceului. Era numărul doi al revistei, și în primul număr apăruse un articol-pledoarie pentru muzica rock, în care autorul se lăuda cu lucrurile cu care se laudă de obicei oamenii care ascultă rock, puritate morală și intelectuală și dreptul de a nu se spăla cu săptămânile (cred. Chiar nu mai știu ce scria în articolul ăla). Așa că în numărul al doilea am simțit nevoia de a scrie un articol-răspuns.
Dorin

AOTD – Warren G – Regulate… G Funk Era (1994)

La începutul anilor ‘90 hip-hop-ul era pe val – ceea ce numim acum „classic hip-hop” (Tupac, Notorious BIG, Wu-Tang Clan, NWA) creștea, în special partea de gangsta rap – rap-ul cu gangsteri, cu împușcături. Pentru cineva care făcea contactul cu hip-hop-ul după revoluție era foarte ușor să crezi că e muzica revoltei, a agresivității și a violenței. Însă pe coasta de vest a SUA se năștea un nou curent, numit „G-Funk” – Gangsta funk, un curent pornit în umbra gangsta rap-ului din San Francisco/Oakland (Bay Area).
Dorin

AOTD – Blind Guardian – Somewhere Far Beyond (1992)

[guest post de Vlad Stoiculescu/krossfire] Pentru ascultătorii de power metal numele de Blind Guardian e un fel de „Maradona” pentru fanii fotbalului. Sunt șanse să nu fii fan, dar e imposibil să nu fi auzit de ei. Dacă astăzi Blind Guardian sunt moșii ăia simpatici pe care-i citează toți drept inspirație și care umplu câmpul la Wacken (și uneori și Arenele Romane), la momentul lansării, peisajul muzical european arăta cu totul diferit.