Pentru cei care nu știu povestea, la începutul anului am pus un playlist de 100 de piese, cele mai bune piese din KPop-ul feminin scoase în 2022. Nu erau numai KPop, era și ceva JPop și Asian Pop în general, dar vă recomand. Pentru cei care nu-l cunosc, pozițiile 100-81 sunt aici, 80-61 aici, 60-41 aici, 40-21 aici, 20-11 aici și vârful clasamentului e aici.
Dar sunt o sumenedenie de piese bune pe care nu le-am prins în playlist.
Continuăm topul KPopGirls. Pentru cei care au nimerit abia acum, pozițiile 100-81 sunt aici, 80-61 aici, 60-41 aici, 40-21 aici și 20-11 aici. Gata, suntem la vârf, sunt zece piese care fac vârful pop-ului autohton să pară cântare anonimă la o crâșmă de sat, joi seara. Coregrafii impecabile, producții de nivel înalt, astea sunt cele mai bune piese din 2022 (după părerea mea prea puțin umilă).
10. Mamamoo - Illella „Something’s about to break”, cum zic fetele, Illela e o piesă catchy de vară, underrated dacă e să mă întrebi pe mine.
Continuăm topul KPopGirls. Pentru cei care au nimerit abia acum, pozițiile 100-81 sunt aici, 80-61 aici, 60-41 aici și 40-21 aici. De-aici avem piese una și una. Nu că nu am fi avut de la poziția 100 încoace.
20. Wednesday Campanella - Edison Da, nu este din Coreea. E un grup japonez, care face un fusion de EDM, pop și hip-hop care-mi sună atât de diferit încât am simțit că e obligatoriu să aduc piesa asta în topul anului 2022.
Continuăm topul KPopGirls. Pentru cei care au nimerit abia acum, pozițiile 100-81 sunt aici, 80-61 aici și 60-41 aici. Ne apropiem în zona în care lucrurile sunt făcute la alt nivel - proiectele muzicale sunt mult mai bine produse, mult mai atente, mult mai îngrijite. Deja începem să vedem o ierarhizare.
40. Moon Byul - Lunatic Mamamoo nu a cântat foarte mult împreună anul ăsta, dar fetele au fost foarte active pe proiectele personale.
Continuăm topul KPopGirls. Pentru cei care au nimerit abia acum, pozițiile 100-81 sunt aici și 80-61 aici. Suntem la mijlocul clasamentului ceea ce înseamnă că încă mai suntem în zona de experimente. Pro-tip: când vă uitați la piese KPop activați subtitrările din YouTube, s-ar putea să aveți surpriza ca autorii să fi pus versurile traduse în engleză.
60. Hyo - Deep Îmi place energia acestei piese și atitudinea solistei, senzația de forță pe care o imprimă, și soundul distorsionat pe care îl aud din ce în ce mai des în ultima vreme (și care până la urmă m-a prins și pe mine).
Continui cu topul 100 pe 2022, pozițiile 80-61 (la final o să fac și un playlist în ordinea în care le-am prezentat, și dacă reușesc să le găsesc pe toate pe Spotify poate o să fac un playlist și acolo. Vedem)
80. Younha - Event Horizon Acum și varianta originală de la piesa postată mai devreme - un șlagăr corect făcut, care sună bine indiferent dacă pricepi despre ce e vorba sau nu.
În primul rând, câteva lucruri despre acest top. Anul trecut am petrecut foarte mult timp (muzical vorbind) în spațiul coreean/japonez/chinezesc, și am colectat cam tot ce mi-a plăcut mie în 2022 într-un playlist pe youtube. Zilele trecute, pentru că în sfârșit am avut un pic mai mult de 10 minute pentru mine, m-am gândit să fac un playlist de 100 de piese și să vă zic de ce îmi plac.
Câteva idei cu care am rămas în urma Eurovisionului din 2022 - din care am prins doar finala, după ce am fost crunt dezamăgit de alegerile făcute de juriul românesc. De fapt, poate aia ar fi prima idee pe care ar trebui s-o zic, și anume că juriul românesc este cam degeaba, niște inutili slugarnici care fac alegeri „strategice” pentru… habar n-am ce. Nu neg că există expertiză muzicală în juriul ăla, probabil că există, poate că e singurul motiv pentru care sunt acolo.
Se pare că nu am mai pus nimic despre muzică din 2020 (ceea ce îmi zice că am uitat să folosesc categoria corectă). În fine, vin acum cu un calup de chestii, poate mai schimbăm un pic melodia asurzitoare recentă.
Prima veste e că Rammstein au un single nou. Îi spune Zeit, și e atât de melancolic și lovește atât de tare încât am crezut că unul din componenții trupei e pe moarte.
Nu pot zice că sunt fan Stromae, în sensul că nu am foarte multe momente în care îi caut materialele, nu ascult foarte des în mod intenționat muzica lui. Într-un fel e o barieră de limbă, dar e o barieră falsă - după una-două-trei ascultări cu traducerea la-ndemână, recunosc suficient de multe cuvinte cât să pot fredona piesele lui. Probabil minima barieră lingvistică și faptul că nu prea ascult multă muzică electronică în mod intenționat mă ține departe de ceea ce produce, de-asta am ratat, de exemplu, „Santé” cu al lui „on célébrait ceux qui ne célèbrent pas”.