Muzică

Dorin

AOTD – Transvision Vamp – Pop Art/Velveteen

[guest post de Mihai Băra] Industria muzicală a avut întotdeauna nevoie de bomba sexuală de serviciu: indiferent că ea s-a numit Debbie Harry, Madonna, Siouxie Sioux, Wendy O. Williams, Courtney Love ori Lady Gaga, calitățile vocale și talentul, chiar prezente în cele mai multe dintre cazuri, au contat prea puțin în fața aspectului și imaginii. Ajungem astfel în ultima jumătate a anilor ’80, când situația nu era chiar cea mai fericită pe zona de mai sus: Blondie se desființase, Siouxie and the Banshees sunau puțin agresiv și experimental pentru a fi mainstream, Wendy O.
Dorin

AOTD – Cake – Fashion Nugget (1996)

Din categoria „muzică ciudată pe care o mai ascultă Dorin” avem și Cake – o trupă bizară care cântă ceva alternativ – mi-e greu să-l numesc rock. Mai degrabă e un fel de muzică de nuntă sau fundal sau de distracție, depinde foarte tare de unde o asculți și în ce situație. Piesa lor cea mai cunoscută e „Frank Sinatra”, pe care o aveți și voi mai jos, dar întreg albumul are o atmosferă deosebită pe care n-aș putea s-o plasez.
Dorin

AOTD – Tricky – Maxinquaye (1995)

„Maxinquaye” e un punct definitoriu pentru genul trip-hop/Bristol scene/Bristol sound – scos în 1995. Frustrat de direcția în care Del Naja a dus Massive Attack și de rolul destul de limitat în trupă, și după ce i-a fost refuzată Aftermath cu noua lui descoperire, Martina Topley-Bird, Tricky intră în studio și începe să lucreze fără niciun pic de experiență și cunoștințe de bază de mixare, ajutat de un producător cu experiență, Mark Saunders.
Dorin

AOTD – ICE MC – Ice ‘n’ Green (1994)

Prima piesă de pe album avea la început basul ăla care făcea luminițele de la boxa de la casetofon să se aprindă la maximum. Una din casetele mele favorite, achiziționată de pe fâșia Gaza, locul unde se vindea muzică din portbagaj și unde găseai la un loc Adrian Copilul Minune, Queen și ICE MC, plus casetele cu „Best of Februarie ‘94” unde puteai să auzi cel mai subiectiv top de necontestat, că îl primeai pe casetă.
Dorin

AOTD – Lauryn Hill – The miseducation of… (1998)

Pe Lauryn Hill am văzut-o prima oară în Sister Act 2 și nu am făcut deloc legătura mai târziu când am auzit de ea în Fu-gees. Fan de Fugees, dar fără să fiu prea tare la curent cu știrile din muzică, atunci când a apărut Miseducation nu știam că Hill deja se despărțise de grup și se certase cu Wyclef – căruia i-a dedicat și o piesă, „Lost Ones”, de pe albumul acesta.
Dorin

AOTD – Rancid – … and out come the wolves (1995)

[guest post de Mihai Băra] „500 de albume pe care trebuie să le asculți în această viață”, „100 de filme pe care nu ai voie să le ratezi”, „Cele mai bune 50 de discuri ale anilor ’90” – e cât se poate de evident că lumii îi plac listele, statisticile, ierarhizările și asta pentru că un top este cea mai facilă cale prin care-ți poți impune, ba chiar standardiza, subiectivismul unor preferințe muzicale, cinematografice, ludice etc.
Dorin

AOTD – Enya – The memory of trees (1995)

Crescând în anii ‘90 a fost imposibil să nu ajung și în zona asta muzicală: „new age” i se spune generic; aș caracteriza-o ca muzică de fundal, muzică ambientală, numai bună de compensat zgomotul care ne înconjoară zi de zi. Creații complexe, cu un acompaniament vocal de excepție, numai bune de umplut camera când ai de lucru sau citești ceva. The memory of trees a fost, cred, primul meu contact cu Enya.
Dorin

AOTD – Ginuwine – … The Bachelor (1996)

Cum ziceam în ceva postări mai vechi, eu eram mare fan de R&B. În lista AOTD o să apară mai multe sugestii din zona asta muzicală, mai ales ce se întâmpla în anii ‘90 în materie de R&B. R&B-ul anilor ‘90 a fost inițial dominat de doamne cu voci ample care reușeau să se întindă pe mai multe octave (vezi Mariah Carey), dar curând genul avea să fie invadat de hip-hop, și cele două au fuzionat în ceva „urban” care nu știu exact cum se numește (vezi, de exemplu, ce cântă Drake acum).
Dorin

AOTD – BB King and Eric Clapton – Riding with the King (2000)

Când vorbește lumea despre Eric Clapton îmi dau seama că foarte mulți nu înțeleg ce cântă omul, și de ce Clapton e citat ca influență de cam orice om care a ținut o chitară în mână și a știut ce să facă cu ea. Și poate ar merita scris un articol separat despre asta, dar e un articol greu, că nu e genul de om pe care să-l discuți cu trei citate din Wikipedia.
Dorin

AOTD – Depeche Mode – Violator (1990)

V-am zis de povestea aia cu depeșarii, rockerii și raperii? Dacă nu, n-are sens, e ceva din trecutul tragic al acestei țări, în care tinerii se băteau pe bază de ce muzică ascultau. Da, boys and girls, astfel de lucruri se întâmplau prin 1990, și se mai întâmplă încă și acum, pe undeva un corporatist înjură pe ascuns de depeșari și ăia cu repu’. Eu am fost clasificat ca depeșar dinainte să ascult vreo piesă de la ei, pe motiv că din când în când făceam duș.