Muzică

Dorin

Confesiune de golan de Piața Sfatului

Acum, că Cerbul de Aur e pe terminate (mai sunt doar 6 zile, au trecut cele mai grele zile, alea cu înfundat piața Sfatului cu un schelet metalic și sute de scaune de plastic la 2 lei 10 bucăți), pot să vă fac o mărturisire. Acum nu știu cîtă vreme a fost un cerb de aur la care am participat și eu. Era concert cu Imbruglia și vroiam să o văd live, că îmi plăcea.
Dorin

Metallica la București – sad but true

Nu o să convingi niciodată un fan adevărat să recunoască faptul că chitările celor de la Metallica au fost incredibil de plictisite și plictisitoare. Sau nu o să convingi niciodată oamenii care atîrnau de gardul despărțitor între cele două ‘gazoane’ că de fapt concertul la care au asistat a fost incredibil de plictisitor. Chiar dacă ei s-au plictisit de moarte 70% din timp. Cred că Metallica au murit pe undeva pe la Symphony and Metallica, Ce am văzut pe scenă, în afară de sunet excelent și lumină extraordinară, au fost doi chitariști prea plictisiți pentru genul de muzică pe care o cîntă, care de ani întregi cîntă același lucru, și își repetă piesele notă cu notă.
Dorin

O idee pentru industria muzicală

Știu, nu am mai scris de cam multă vreme pe-aici. Nu e asta revenirea mea, doar o idee pe care vreau să o scriu de ceva vreme și nu am prins momentul. Într-o discuție cu un prieten a venit vorba despre Nightwish. Discuția era despre acest videoclip: Nu îi place prea tare Nightwish – dealtfel nici pe mine nu mă dă pe spate – iar clipul e incredibil de amuzant 😉 În orice caz, din vorbă în vorbă am ajuns eu la o concluzie:
Dorin

De ce îmi place Quijote de la Ada Milea

Quijote, ultimul disc (primul DVD???) al Adei Milea este mediocru. Nu poți discuta foarte mult despre o piesă de teatru sau despre un film mediocru, dar Quijote mă intrigă. Nu știu de ce, dar Quijote a rămas ripăit pe mp3 player-ul meu, și dețin și DVD-ul și CD-ul audio. Și culmea, este discul care acum este în CD Player – și fie schimb eu prea rar CD-ul, fie pur și simplu îmi place.
Dorin

Calvarul unei inime pribegi

Într-o discuție veche de tot cu Raul ajunsesem noi la concluzia, deloc deplasată, că cea mai bună perioadă a României a fost, de bună seamă, perioada interbelică. Motivele noastre erau destul de clare – atunci România poate că nu putea fi considerată o putere mondială, dar de bună seamă avea cîteva ‘feature’-uri care o recomandau: mare exportatoare de petrol și de grîne, și de vite și de oi, de exemplu. Nu luam atunci în seamă aspectele culturale, pe care de obicei, necunoscîndu-le prea profund (cel puțin eu) nu puteam să le aducem în discuție decît din auzite.
Dorin

Fly on the windscreen

Acesta e probabil cel mai ‘întîrziat’ review la ceea ce a fost concertul Depeche Mode în România. S-ar putea spune foarte multe despre acest concert… Un concert cu adevărat de neuitat, și, da, am fost la 1 metru de Dave Gahan himself (bine, eu eram în mulțime, el pe scenă. Haide, nu 1, să fie 2. DM probabil e trupa pe care am ascultat-o de cînd eram mic – de fapt e primul exemplu de muzică modernă pe care l-am adoptat și cu care am crescut… și pe care nu l-am abandonat.
Dorin

Jazz night

11-13 mai – la Brașov se țin „Galele de Jazz”. Nu prea există public de jazz în Brașov. Sala era plină doar pe sfert, și jumătate din cei prezenți erau pensionari care probabil profitau de o reducere (dealtfel, recunosc, și eu am profitat de o reducere pentru că sunt student. Măcar să profit și eu de chestia asta) În ciuda acestui fapt seara a fost superbă. A început cu o formație brașoveană 100% (Transilvania Band?