Foarte puține lucruri de spus despre Zhuhai. Zhuhai e pentru Macau așa cum e Shenzhen pentru Hong Kong. Din cîte am văzut eu e un pic mai sărăcăcios, dacă pot face astfel de afirmații. Nu am văzut nimic să mă dea pe spate, nimic extraordinar, nimic ieșit din comun pentru clima caldă de acolo. Îngrijit, dar nu prea, cu aerul încărcat de umiditate (a plouat jumătate din timpul cît am stat acolo), și în general foarte plictisitor.
Shenzhen e unul din cele mai mari orașe din China, și cel mai bogat dintre ele. Odată un simplu oraș de pescari, în 1979 devine prima zonă economică specială – așa numitul capitalism în interiorul socialismului chinezesc – a beneficiat foarte mult de pe urma apropierii sale cu Hong Kong-ul. Foarte multe firme din HK au început, probabil, să-și facă sucursale în China, unde mîna de lucru e incredibil de ieftină.
Drum lung și obositor.
Asta e prima impresie a mea după o călătorie destul de îndelungată de data asta. Mult, foarte mult timp petrecut pe drumuri: Am fost la Shenzhen, Zhuhai, apoi iar Shenzhen, apoi Shanghai ca în cele din urmă să îmi închei călătoria cu o ședere mai lungă, evident, în Shenzhen. A fost o călătorie plină de experiențe și cu foarte puține momente de odihnă reală. Dar chiar dacă sunt aici, obosit de un drum mult prea lung (13 ore numai de la HK la Zurich) am promis că de data asta o să scriu mai multe despre China, și iată-mă la butoane, gata să mă țin de promisiune.
Începusem să scriu impresiile mele de călătorie în Shenzhen, China (深圳市). Am tot amînat din diverse motive, și chiar cînd am început să o scriu am primit o veste: O să ajung din nou în China. Așa că vorbim peste vreo trei săptămîni.
Prima ieșire a mea în afara Europei s-a petrecut zilele astea – vineri pe la prînz am plecat din România către Hong Kong, prin Paris. Da, vorbesc de Hong Kong-ul care acum e atins oarecum de gripa mexicană, și nu, nu am așa ceva.
Lichidare… Atît de final, atît de crunt. Nimic nu mai urmează după… lichidare. Cuvînt dramatic, cu accente de tragedie antică.
Cîteva adevăruri despre mine, despre ce s-a întîmplat în ultima vreme (adică felul în care a decurs scrierea lucrării de dizertație):
Adică a apărut cartea a VII-a și ultima din Harry Potter, în care tot ce era de terminat se termină, tot ce era de făcut se face, tot ce era de … se … (vezi epilogul), și tot ce era de explicat se explică.
Azi nu a fost o zi oarecare – ci e una din acele zile care precede iadul ce va urma în curînd.
Ultimele două săptămîni ale mele pe scurt:
Zurich-ul este un oraș superb. Dincolo de toate aventurile de-acolo, inclusiv Uetliberg-ul care ar merita povestit pe ore în șir, sau povestea lui Kase Fondue (aka Cheese Fondue), per total Zurich-ul este o palmă dată peste ochii patriotismului local gen: „România e cea mai frumoasă țară din lume”. Zurich-ul e un oraș scump care își justifică scumpetea prin toate lucrurile incredibile pe care le reprezintă. Aaaah, să țin minte să fac și un log entry despre transportul din Zurich – o chestie genială.