Social

Zilele astea mă uit cu din ce în ce mai multă neîncredere la nația asta, din niște motive care nu țin neapărat de plângerile „uzuale”. Un spectru teribil umblă prin România și ăla e spectrul suveranist, un haloimăs de idei care n-au nicio treabă una cu alta, o grămadă dezordonată de idei fără logică, cu parfum criminal. Zilele astea pentru prima dată în foarte mult timp mi-am dat seama că probabil o treime din oamenii din jurul meu sunt foarte dispuși să le facă rău celorlalți doar pentru că nu repetă aceleași idei ca ei, și treaba asta m-a făcut să mă simt foarte inconfortabil.

Suntem deja într-o epocă în care de vreo 15 ani internetul deschis nu mai contează foarte mult, deci haideți să vorbim despre asta. Nesurprinzător, se va termina cu o recomandare să folosiți un cititor de știri care știe RSS, lucru pe care îl recomand constant de câțiva ani încoace.

Niște oameni insistă că Charlie Kirk era curajos pentru că mergea să dezbată lucruri cu oamenii, și se lansa în dialog. Și treaba asta e falsă, nu doar pentru el dar și pentru mulți alții. Să explic, inclusiv cu exemple personale.

A fost odată un regim criminal care își ținea toți cetățenii într-o închisoare pe care au numit-o Republica Socialistă România. Cetățenii chirăind de foame și de frig s-au revoltat contra tiranului, așa că gardienii regimului penitenciar RSR, Securiștii, au aranjat să-l execute pe tiran ca ei să-și continue viața în liniște. Vreme de 15 ani s-au agățat cu toată forța de fiecare post, devenind din niște securiști niște sinecuriști, după care lucrurile au început încet să se schimbe. Noii prieteni ai României s-au uitat la ea și i-au zis: ești frumoasă și bogată, dar de ce ai atâtea buboaie pe față? A, sunt căpușe, au zis ei și au arătat către sinecuriștii care au făcut capitalismul de cumetrie în România. Vreme de încă vreo 15 ani s-au opus ei ce s-au opus, dar după un timp sinecuriștii și-au rafinat metoda. Și-au dat seama că nu poți să prostești lumea dacă, desigur, nu prostești lumea. Și așa au apărut suveraniștii, marea masă de fraieri care să mențină sinecuriștii și privilegiile lor. Sfârșit.

Nu am zis nimic ieri despre asasinatul lui Charlie Kirk pentru că, sincer, habar n-aveam cine e tipul ăsta până în clipa în care cineva mi-a zis că omul a fost asasinat. Și a fost momentul în care am aflat că omul e un rahat cu ochi care sugera că dacă fiica lui de 10 ani ar fi fost violată ar fi trebuit să țină copilul rezultat, și e genul ăla de moment în care zici: „bă, poate a făcut el ceva”. Și mergi mai departe, recunoscând că nu ești omul perfect cu gândirea cea mai corectă și echilibrată.

Eu, sincer, cred că a fost real amenințat de cineva. De fapt, m-ar mira dacă nu ar fi fost amenințat de către cineva după toate tâmpeniile pe care le-a făcut. Adică, numai la o scurtă căutare: omul e printre ăia care spuneau că e trădare de țară să ne apărăm țara de dronele rusești, omul s-a remarcat în parlament doar cu o inițiativă listă de înjurături și un „nu meriți să săruți pământul pe care a călcat George Simion”. Înainte, marea lui realizare a fost să încerce să se ia la bătaie cu Allen Coliban, un cunoscut judoka cu merite internaționale. Așa că pe omul ăsta probabil îl amenință oglinda în fiecare dimineață, iar faptul că cineva i-ar fi trimis un mail de amenințare nu mă miră.

Pe pagina de Facebook a lui Dan Tanasă stă scris, mare, „Creștin ortodox. Soț. Tată. Patriot.” Probabil că alea sunt valorile pe care scuipă el cel mai des, pentru că pe prima scuipă chiar din primul clip pe care îl evidențiază el, un clip în care urlă că ajutăm prea mulți azilanți. Omul se laudă cu celebra valoare creștină de a nu-l ajuta pe cel care are nevoie de sprijin, celebră doar la el în clubul Alianței pentru Ura la Români.

George Simion are un cont de Facebook foarte popular. Aia e, în fond, singura muncă pe care a depus-o în viața lui Simion, să facă rost de urmăritori pe Facebook, că în rest chiar el zicea că a făcut evaziune fiscală. Și nu face doar evaziune fiscală domnul Simion, ci încalcă și legislația în ceea ce privește protecția datelor personale. Așa numitul GDPR pentru care trebuie să-ți dai acordul pentru fiecare chestie care îți folosește datele personale.

De mai bine de o săptămână am renunțat complet la Windows pentru probleme personale (aproape complet, pentru anumite interacțiuni cu niște clienți e încă necesar). Am ales Fedora Linux pentru că am urmărit evoluția lui RedHat încă din 1999; și sunt obișnuit cu stilul și uneltele lor. În fine, ideea e că se poate. Mai tare ca niciodată, se poate.

Înțeleg că G4Media s-a vândut către un băiat, Budeanu, cel care a dat numele de Budeanu uneia din cele mai scandalagioace persoane din universul cunoscut, și că acest Budeanu nu ar fi un individ de foarte mare încredere. Ok, vreau să notez câteva idei, să răspund unor întrebări pe care le-am văzut vehiculate pe Facebook. Cu niște întrebări (și mai puțin cu răspunsuri).