Mai așteptam să se strângă câteva cărți citite, dar până la urmă ura este subiectul numărul unu în societatea noastră azi, ne vom prezenta la vot să alegem între un om care trăiește din ură și un om care măcar mai are un minimum de decență, și cartea despre care vreau să vă povestesc explică foarte clar cum am ajuns în punctul ăsta.
Zilele astea avem de-a face cu cele mai halucinante lupte politice; desigur, e ultima zi de campanie electorală și cu cât lași mai multă informație capabilă de a încurca jocurile altora, cu atât mai bine. Notabil, Lasconi a „găsit” niște poze cu Nicușor Dan fotoșopat și a aruncat acuzația - suficient cât să îl acuze pe Nicușor Dan în fața electoratului pe care teoretic l-ar avea în comun. Am mai zis și în postarea anterioară că mi se pare halucinant ca persoană publică să crezi o poză care ajunge pe internet, fără să-i verifici sursa temeinic.
Pe scurt.
In Varietate Concordia
O să citez un pic wikipedia aici, pentru că e mai simplu. Ideea de a plasa animale cu sânge cald într-o mină (de cărbune) pentru a detecta monoxidul de carbon a fost propusă de John Scott Haldane în 1895. Canarul a fost folosit din 1896; și destul de târziu în secolul XX s-a folosit în mine un canar pe post de santinelă. Păsările, mult mai susceptibile a se îmbolnăvi de la monoxidul de carbon, arătau semnele de intoxicație mult înaintea oamenilor, care aveau timp să-și folosească mijloacele de protecție respiratorie sau să evacueze locul. Pentru că muncitorii în mină nu sunt totuși niște bestii fără suflet, păsările erau puse destul de des în cuști cu propriul lor rezervor de oxigen, pentru ca să poată supraviețui după ce au arătat semnele de îmbolnăvire.
De vreo două ore mă chinui cu o postare despre beția de cuvinte și felul în care românii se îmbată cu cuvinte fără sens, că vorbim de declarații politice demagogice, de postări de bloggeri care mint cu spume sau de urări în care nonsensul și erezia își dau mâna precum (citez) „Lumina Sfintei Invieri să vă umple inima cu cele patru taine divine credință iubire speranță bucurie”.
Câteva lucruri de urmărit zilele astea. Nu știu dacă o să devină o treabă recurentă, așa că nu îi dau număr de serie, dar vedem ce se întâmplă.
Zilele astea circulă zvonuri că s-ar revizita un pic GDPR-ul. GDPR este un regulament de folosire a datelor utilizatorilor - este folosit de către statul român pentru a refuza să-ți dea informații concrete deși ești îndreptățit să le obții, și este ocolit pe cât e posibil de către firme pentru că e încă o bucată de legislație care trebuie respectată.
Cum ziceam, săptămâna trecută am fost plecat din țară și, decizie personală, nu mi-am târât laptopul peste tot - m-am auto-limitat să folosesc doar telefonul mobil pentru tot ce am avut nevoie. Cu alte cuvinte vreme de o săptămână am fost izolat social și tehnologic.
De doi ani am auzit de revoluția modelelor lingvistice masive, numite „inteligență artificială” pentru a suna mai deștept în presă. Am auzit cum deja 25% din codul de la Google este scris de AI. Rolul acestei postări este de a vă tempera un pic entuziasmul.
Nu îmi place stilul lui Dragoș Pătraru, emfatic și șmecheresc. Pe de altă parte, nu mai sunt mulți care fac ce face Dragoș Pătraru, și pot să respect chestia asta. Așa că în momentul în care niște oameni mi-au dat un link cu o investigație legată de Cristian Popescu-Piedone, am avut o mare problemă, pentru că clipul începe prost cu o tiradă despre de ce nu e bine că românii adoră abuzurile, lucru obositor și inutil în contextul în care clipul era făcut pentru a ne explica exact care sunt abuzurile lui Piedone. A trebuit așadar să trec prin 30 de minute de abuzuri din partea lui Pătraru după care a pus în sfârșit lista de abuzuri ale lui Piedone.