Probabil cel mai important lucru care se întâmplă zilele astea este greva profesorilor. Nu neapărat doar pentru faptul că profesorii ies să protesteze - acel aspect este în sine important, și nu ar trebui neglijat. Dar pe lângă greva profesorilor se mai întâmplă câteva lucruri care ne pictează o imagine mai clară despre democrația românească.
Răspunsul politicienilor la greva profesorilor e absolut aberant. Primii au fost AUR, care pentru a se asigura că greva profesorilor nu e băgată în seamă au făcut un protest în aceeași zi cu mitingul profesorilor pe 10 mai.
Citesc știri despre interzis tiktokul pe dispozitivele guvernamentale și mă întreb, ok, dar de ce tiktokul mai exact?
„La nivelul dispozitivelor de serviciu, acolo sunt informații care țin de statul român, e un argument în plus pentru a interzice o asemenea aplicație, dar vom vedea săptămâna viitoare. Trebuie văzut care e acordul de prelucrare a datelor, dacă ea colectează și date care nu au legătură cu aplicația în sine, ce face cu ele, unde le transmite.
Câteva știri pe scurt.
Zilele astea a început și subreddit-ul de programare să se sperie. Telenav s-a închis cu totul, Tremend a înghețat angajările și cumva oamenii și-au amintit și că Endava le-a sugerat oamenilor care stăteau degeaba „pe banca de rezerve” că ar fi bine să-și găsească altceva, dându-le și niște salarii compensatorii. Mi-e dor acum de-o postare de-aia cu „păi dacă nu știi programare înveți vue.js în două săptămâni și minimum 4000€/lună net!
Dacă e ceva ce m-a preocupat puternic în ultimii ani este transformarea unor oameni cât se poate de normali și integri în niște bigoți. Pandemia a fost un breaking point pentru toată lumea - și pentru mine a fost, a fost un moment în care am făcut un restart mental și am început să mă gândesc mai mult la niște probleme fundamentale. Al doilea pas a fost explorarea filosofiei antice pe care am făcut-o cu Sergiu în podcastul de istorie.
Au trecut două săptămâni și am decis că e totuși un subiect suficient de important încât să vorbesc despre el. Cultele din România (cu excepția cultului mozaic) s-au unit într-o singură mișcare să protesteze actualizarea legii învățământului, articolele problematice fiind cele legate de incluziune:
Art 2, al1. lit b care include diversitatea între valorile care stau la baza învățământului preuniversitar, diversitate definită ca ”respectarea și valorizarea diferitelor perspective culturale, etnice, identitare, a sensibilității și a empatiei, alături de întărirea și pozitivarea imaginii de sine individuale și colective”.
Poate problema mea cea mai mare nu doar cu AI-ul dar și cu tehnologia din ziua de azi este că nu mai rezolvă altceva decât probleme de oameni bogați. Toată lumea visează să rezolve probleme de oameni bogați. Nu am mai auzit niciun proiect real care să încerce să rezolve probleme pentru oameni normali sau care să-i sprijine pe cei săraci să iasă din sărăcie.
AI-ul rezolvă probleme de oameni bogați.
Din când în când mai apare într-o conversație nervoasă (vezi articolul anterior) ideea că „băi, eu am zis chestiile astea și s-au adeverit”.
Așa e. Ceasul stricat care arată ora exactă de două ori pe zi nu este foarte departe de realitate. Când emiți mult gunoi e foarte probabil ca unele lucruri să fie corecte, statistic vorbind, nimeni nu poate să spună prostii 100% din timp. Există presupunerea că în afară cazurilor excepționale, există un minimum de intuiție, și dacă nu s-ar autodescalifica din discuții prin agresivitate și impertinență uneori oamenii chiar pot avea lucruri interesante de zis.
Nimic uimitor în momentul în care Roxana a interacționat cu vorbitorii de dreapta de pe Twitter. În mod normal probabil i-aș fi zis că nu are sens să se bage în mocirla respectivă, pentru că știam cum aveau să se desfășoare ostilitățile. În cazul ăsta, însă, eu am fost instigatorul discuției. Eu am descoperit acea postare a lui Victor Emmanuel care a pornit toată discuția, cea căreia Roxana a încercat să-i dea un răspuns nemeritat de coerent în articolul despre „Cui îi e frică de identitățile de gen?
Asta e o postare despre jocuri de noroc, dar o să încep cu o discuție scurtă nelegată de subiect. Nu mai departe de ieri vorbeam despre două știri: în prima, în Bacău niște stâlpi de înaltă tensiune au fost dărâmați la pământ pentru că niște hoți au furat elemente de susținere de la baza lor, în cealaltă niște cetățeni au furat un pod cu totul în Suceava. În discuțiile foarte scurte pe tema celor două știri s-a sugerat că nu există o problemă etică acolo; oamenii ăia fură pentru că simt că li se cuvine, că nu fură de la un om, fură de la stat, sau de la o firmă, nu?
Eu, serios, i-aș fi zis „Unfluencer”. Sunt sigur că cineva se va gândi și la varianta asta. Dar da, astea sunt noile buzzword-uri cu care trebuie să te obișnuiești. Hai să punem câteva informații la fiecare din ele.
De-influencer De-influencer sau unfluencer este cel care vine și răstoarnă căruța influencerilor. În principiu influencerii sunt niște panouri publicitare foarte populare, cel mai des în formă umană, care au activitate pe rețelele sociale (citește la Vali mai mult despre ei).