Nu doar eu încep să mă satur de AI-ul băgat pe gât utilizatorilor. Lumea nu a reacționat foarte bine în momentul în care un astfel de AI a fost livrat cu Chrome, browserul ubicuu pe care acum câțiva ani îl recomandam cu toții înainte de a constata că Do-No-Evil al lui Google a fost șters din carta firmei. Pe scurt, Google Chrome descarcă un LLM de 4GB pe toate calculatoarele oamenilor. Treaba e simplă, ne informează o tanti de la Google:
Văd foarte mult entuziasm pentru Ungaria, că au reușit să-l dea jos pe Orban (fără să-l împuște). Și ca toți oamenii, zic, felicitări lor că au reușit să facă asta curat și fără echivoc. Doar că greul acum începe pentru vecinii noștri. Pentru că au un om tânăr educat la aceeași școală ca Orban, care e pus în fața borcanului cu miere care e acum Ungaria orbanizată. Cât de tare se va înfrupta Magyar? O să vedem. Aud că mierea aia e miere-trăznet, care te face să-ți elimini toți adversarii politici.
Contextul pentru postarea asta este dat de un articol semnat Tyler Cowen care circulă pe net sub forma unei imagini. Și o să pornim de la această imagine să discutăm despre cât de valoroasă e percepută ca fiind munca intelectuală - sau, cum îi zice în engleză, „knowledge work”.
Din 17 martie, în Brazilia, o să fie ilegal să folosești un sistem de calcul care să nu aibă o metodă credibilă de verificare a vârstei. Singurul furnizor de sisteme de operare pe care l-am auzit să se supună acestei legi este Apple, o firmă de mici dimensiuni din Statele Unite ale Americii. Dar nu vorbim despre coloana vertebrală a râmelor, vreau să mai adaug că Brazilia nu e vreun unicat. California vrea o verificare superficială, statul NewYork vrea ceva similar, la fel și statul Colorado. Recent, Marea Britanie a cerut tuturor aplicațiilor să verifice vârsta în caz că utilizatorii lor pot ajunge în contact cu conținut pornografic. Și o sa spuneți, perfect, de ce ar fi o problemă?
Aud comentarii multe legate de o propunere de-a lui Ilie Bolojan care nu e deloc nouă: oamenii instruiți în facultățile românești ar trebui să muncească o vreme în România pentru a plăti pentru studiile subvenționate de stat, facute pe banii statului (pe banii românilor, cu alte cuvinte).
De ceva vreme Australia a pornit experimentul în care le-a suspendat accesul tuturor minorilor sub 16 ani la social media - cei care aveau conturi le au suspendate (și vor reprimi accesul la conturile lor când vor crește), și nu ai voie să deschizi conturi noi.
Lolita Cercel este un un proiect muzical virtual care ar vrea să fie un simulacru de muzică lăutărească generat de AI. Din păcate un fenomen care există doar pentru că cineva a băgat banii în promovare și a făcut vizualizări dar care expune câteva probleme cu fenomenul vizat.
În ceea ce ar putea părea un act de autoimolare, m-am pus să șterg din nou conturile personale de Facebook și X (The artist formerly known as Twitter). Și am mai făcut lucrul ăsta o dată, cel puțin cu contul de Facebook, și cunosc foarte bine cum decurge situația. Am lăsat o mică notă pentru câteva ore pentru că există posibilitatea ca, după ce sunt șterse conturile, cineva să preia ID-urile. Pe Facebook mai puțin, pe X mai sigur că cineva îl va prelua, și ar fi bine ca lumea să știe că nu mai dețin contul ăla.
Aseară, Manchester United a bătut rivala consăteană, City, cu 2-0 după un meci în care echipa lui Pep Guardiola a fost depășită din cam toate punctele de vedere. Și trebuie să spun că e un prim meci din ultima perioadă care pot spune că m-a entuziasmat la United, fiind adevăratul meci de despărțire de Ruben Amorim de la cârma echipei.
Poate ar trebui să-mi fac o categorie cu istorie, dar s-ar putea ca oamenilor să le fie oricum străin faptul că acest blog are categorii, deci mai bine o las așa. Bun. Văzui o postare pe Facebook a lui George Damian, și chiar dacă doresc să-mi reduc consumul de intoxicare americană (adică Facebook, nu ce scrie George) și consumul de știri ca să mă țin de promisiunea de a lăsa scrisul despre politică în pace anul ăsta, se pare că e o luptă cu mine însumi. Ca orice rezoluție de tipul ăsta e una în care intrăm mai lent, ca să ne construim mecanismele să luptăm cu obiceiul rău, și de-asta demarează mai greu.