Când spuneam despre alegerile politice absolut teribile ale concetățenilor noștri, foarte des am pomenit un aspect foarte important, care îi împiedică pe oameni să facă alegeri mai bune (nu corecte, doar mai bune). Motivul acela ține de consecințe; mai precis, că atunci când oamenii propun lucruri precum „răul cel mai mare” o fac fără să se gândească la cel mai important aspect al acestei alegeri, anume consecințele.
Nu am fost niciodată o slugă bună. Nu pentru că nu aș ști cum să plec capul și să zic „da, șefu’”, ci pentru că sunt prea prost ca să fiu o slugă bună, nu știu să coafez „șefu’” așa cum trebuie, să-l mint când trebuie, să-l laud când trebuie, îmi lipsește capacitatea de a identifica momentele bune în care să mă aplec să lustruiesc bocancul care să-mi dea șpițul în fund.
Suntem în plină reaprindere a scandalului Epstein (știți voi, cel în care se discută dacă posibil toți oligarhii americani sunt niște violatori de copii, în frunte cu Trump) și celebrăm faptul că Musk e evaluat la 1 trilion de dolari, primul om care a muncit atât de mult încât ți-ar trebui câteva milioane de ani să-l ajungi. Mai vedem și prezența spectaculoasă a unui stat fascist la Cupa Mondială de Fotbal. Este normal să scape această știre:
Chiar dacă vorbesc despre AI, IA, LLM-uri sau MLM-uri (că v-am explicat, Model Lingvistic Masiv), nu este o postare tehnică. Vreau să vorbesc despre trei abordări moderate a fenomenului AI în societate. Nu mă uit la oamenii care urăsc mortal fenomenul sau oameni care iubesc orbește inteligența artificială. Nu, mă refer la câteva atitudini prezente între noi, ăștia, populația „normală”.
În atenția Consiliului Superior al Magistraturii și doamnei Lia Savonea,
Nu doar eu încep să mă satur de AI-ul băgat pe gât utilizatorilor. Lumea nu a reacționat foarte bine în momentul în care un astfel de AI a fost livrat cu Chrome, browserul ubicuu pe care acum câțiva ani îl recomandam cu toții înainte de a constata că Do-No-Evil al lui Google a fost șters din carta firmei. Pe scurt, Google Chrome descarcă un LLM de 4GB pe toate calculatoarele oamenilor. Treaba e simplă, ne informează o tanti de la Google:
Văd foarte mult entuziasm pentru Ungaria, că au reușit să-l dea jos pe Orban (fără să-l împuște). Și ca toți oamenii, zic, felicitări lor că au reușit să facă asta curat și fără echivoc. Doar că greul acum începe pentru vecinii noștri. Pentru că au un om tânăr educat la aceeași școală ca Orban, care e pus în fața borcanului cu miere care e acum Ungaria orbanizată. Cât de tare se va înfrupta Magyar? O să vedem. Aud că mierea aia e miere-trăznet, care te face să-ți elimini toți adversarii politici.
Contextul pentru postarea asta este dat de un articol semnat Tyler Cowen care circulă pe net sub forma unei imagini. Și o să pornim de la această imagine să discutăm despre cât de valoroasă e percepută ca fiind munca intelectuală - sau, cum îi zice în engleză, „knowledge work”.
Din 17 martie, în Brazilia, o să fie ilegal să folosești un sistem de calcul care să nu aibă o metodă credibilă de verificare a vârstei. Singurul furnizor de sisteme de operare pe care l-am auzit să se supună acestei legi este Apple, o firmă de mici dimensiuni din Statele Unite ale Americii. Dar nu vorbim despre coloana vertebrală a râmelor, vreau să mai adaug că Brazilia nu e vreun unicat. California vrea o verificare superficială, statul NewYork vrea ceva similar, la fel și statul Colorado. Recent, Marea Britanie a cerut tuturor aplicațiilor să verifice vârsta în caz că utilizatorii lor pot ajunge în contact cu conținut pornografic. Și o sa spuneți, perfect, de ce ar fi o problemă?
Aud comentarii multe legate de o propunere de-a lui Ilie Bolojan care nu e deloc nouă: oamenii instruiți în facultățile românești ar trebui să muncească o vreme în România pentru a plăti pentru studiile subvenționate de stat, facute pe banii statului (pe banii românilor, cu alte cuvinte).