Hai să scriem genul ăla de articol care a dus mai departe renumele școlii de făcut prieteni „Dorin Lazăr”. M-am săturat de indivizi impertinenți și aroganți care se arată iritați de faptul că li s-a vorbit la per-tu pe când ei considerau că trebuie să li se vorbească cu per-dumneavoastră.
E o chestie pe care am observat-o deja de vreo câțiva ani - o mirosisem de pe vremea GamerGate când am început să o las mai moale cu înghițitul automat a orice idee părea de dreapta, dar începe să fie din ce în ce mai evidentă în era Donald Trump. Dreapta modernă a devenit un snowflake-ism teribil, incapabilă să se angajeze într-un dialog real cu orice individ care își mai păstrează încă capul pe umeri și mai crede în faptul că ideile trebuie judecate pentru propria lor valoare.
Am mai spus treaba asta, dar mi se pare că una din cele mai mari dovezi de lașitate a intelectualilor români este fraza „link în primul comentariu”. Cam asta ar fi tot, dar dacă nu mă credeți, hai să vedem un pic cum arătau lucrurile înainte de epoca social media.
Ultima comunicare a fost că i s-a deschis dosar penal lui Wiz Khalifa pentru consum de droguri și instigare. Dosarul ăsta ar trebui să fie o sursă teribilă de amuzament. Oare ce se mai întâmplă cu acest dosar?
S-a umplut internetul de stoicii căldurii, oamenii care adoră căldura, care explică că așa și trebuie să fie vara, care caută articole de la 1800 care să demonstreze că uite, și atunci a fost cald, că care, bro, uite, Ion Luca Caragiale a scris o schiță numită Căldură mare în care Radu Beligan ne-a arătat că nu are talent actoricesc, că e doar un pic de căldură, ce vă plângeți atâta? Asta deși avem înregistrările meteorologice de mai bine de 100 de ani care să ne zică că ăsta e ăl mai cald an dintre cei dinainte, că anul ăsta a fost mai călduros decât toate cele dinainte oricum ai învârti datele, și că viitorul va fi și mai călduros.
În fond, italienii aruncau cu roșii stricate la operele care nu le plăceau - și, teoretic, vorbim de muzică „clasică” și „cultă”. Nu e nimic nou aici. Poate să plângă Cristi cât vrea, poate pur și simplu oamenilor nu le-a plăcut genul muzical.
E una din chestiile ălea pe care le gândești care îți dau impresia că deja ești om bătrân și poate ar trebui să-ți ții gura. Dar nu pot să nu remarc treaba asta cu un pic de durere în suflet și un pic de îngrijorare. Hai să vedem.
Pentru că suntem în plină campanie electorală nu e anormal să auzim tot felul de prostii de natură politică, afirmații foarte des făcute fără acoperire pentru că pentru declarații politice nu poți fi atacat. E cumva ciudat că poți încadra orice minciună la „declarații politice” și să mergi mai departe, dar este unul din prețurile plătite pentru a avea o democrație cât de cât funcțională - oamenii au voie să greșească cât timp greșelile lor nu afectează viețile cetățenilor.
După un an și jumătate, încă nu există o nouă aplicație AI care să impacteze pozitiv viața mea sau a cuiva din jurul meu. Nu există încă nicio situație pe care să o văd cu adevărat îmbunătățită folosind modele lingvistice masive. Și nu mă refer la lucrurile care foloseau deja un model de genul ăsta în spate. Vorbesc de aplicații noi, utilizări noi. Nu știu, ceva să-i ușureze viața măturătorului de pe stradă. Ceva să-i facă mai ușoară viața oamenilor care zilele astea au venit să sape în bloc să instaleze detector de gaze pe scară. Ceva pozitiv pentru vânzătoarea de la Carrefour, măcar? Altceva decât amenințarea că va fi concediată?
Gata, oameni buni! S-a împlinit. Năzuința noastră milenară din ultimii 30 de ani, ca cineva să ne bage în seamă!