Nu există un război cultural. Există doar 10 oameni nervoși care trăiesc din nervii altora, care promovează cele mai tembele idei pe social media pentru popularitate și profit, și o presă care menține atenția oamenilor prin articole de stârnit reacții nervoase. Cam asta e, pe scurt, ce zice Russell Howard în clipul de mai jos. O idee pe care eu o numesc de prin 2018 „angertainment”, dar pe care recunosc că nu am formulat-o niciodată în felul acesta.
A scris Krossfire despre internetul lent și recunosc că nu mă recunosc în filmul pe care îl pune el pe-acolo. Asta pentru că deși toate lucrurile pe care le enumeră în articol sunt corecte, chiar dacă totul e într-adevăr mai lent, mai contraintuitiv, mai opus experienței individuale, nu există zi în care să nu fiu uimit de cât de bine merg lucrurile.
O să vedeți zilele astea mulți români care se plâng despre tratamentul Austriei față de România. Austria refuză acum (decembrie 2022) accesul României în spațiul Schengen, pe o tehnicalitate nebuloasă și neargumentată suficient. Nu există recurs - Austria recurge acum la șantaj, și care sunt elementele șantajului e o informație pe care poate că e mai bine că nu scapă decât parțial din biroul MAE și SRI. E justificat plânsetul românilor? Da. De ceva vreme se simte de parcă Europa vine numai cu îndatoriri, cu corecții, cu „ce facem rău”. Iar argumentul că „nu ai șapcă” ne e binecunoscut - Austria îl aplică și ne simțim, la nivel personal, atacați.
Hai să mai strângem câteva idei despre cum se întâmplă lucrurile cu Musk la Twitter. Sunt subiecte de conversație excelente pe care poate ar trebui să le discutăm un pic mai des.
În seara asta am dat drumul să mă uit la discuția pe care o are Vali cu criptofrații Hobincu și Ștefan Stoean pe youtube. Discuția în sine e destul ciudată, în sensul că nici Vali nu a venit pus să le demoleze coșmelia (dar pune niște întrebări de bun simț), și criptofrații își fac jocul. Cumva natural, pentru că discuția se întâmplă în casa lui Hobincu, bănuiesc că era cam ciudat dacă Vali venea acolo și le zicea cu subiect și predicat că mint (deși sunt locuri unde sugerează). Aș spune că nu recomand discuția respectivă pentru simplul fapt că nu vă aduce nimic util - singura știre pe care trebuie s-o știți e că încă o bursă de cripto a căzut, și Bitcoin-ul e sub 16000$ bucata iar treaba asta i-a prins live, și telefonul unuia a început să sune din cauza asta.
Știu că oamenii sunt un pic confuzi în legătură cu ceea ce se întâmplă recent cu Podcastul de Istorie. Multă lume ne-a întrebat: „dar ce v-a venit să faceți filosofie?” „Există deja podcastul de filosofie!”. Și sunt de acord cu întrebarea - dar ceea ce facem noi e mai degrabă e să ne uităm peste curentele filosofice, să înțelegem cum au evoluat și cum influențează subiectele pe care vrem să le discutăm mai târziu (cum a fost povestea cu Marcus Aurelius sau cum va fi povestea lui Constantin cel Mare). Tot ce facem e să construim un context - și eu, și Sergiu simțim că lipsește o fațetă foarte importantă pe care nu am pregătit-o suficient de bine și lipsa ei ne limita.
Oricine are un pic de cap și empatie și se uită acum la ce se întâmplă la Twitter după preluarea de către Elon Musk înțelege de ce lucrurile nu ar trebui să meargă așa în lume. Că nu poți să intri într-o firmă, să dai 50% din oameni afară și lucrurile să funcționeze la fel ca înainte. Dacă nu aș fi fost deja pe jumătate socialist, probabil că acum aș fi devenit unul.
The Gray Man este un thriller de acțiune făcut după toate regulile genului. Ai un erou central jucat de Ryan Gosling care se luptă cu o ditamai conspirația, un antagonist jucat decent de Chris Evans cu o mustață luată din filmele porno din anii ‘70; ai o motivație nobilă, o fetiță cu o boală cronică, o agentă sexy dar și bătăioasă jucată de Ana de Armas, scene de acțiune cu buget serios, o mulțime de locații, actori de primă clasă: mai apare Regé-Jean Page, băiatul din Bridgerton, Billy Bob Thorton, Alfre Woodward - ai până și un actor de Bollywood, pe Dhanush (cel cu Why this kolaveri Di); în fine, ai împușcături și explozii care culminează într-o bătaie mano-a-mano , tensiune, orașe europene distruse, tot ce trebuie.
Discutam cu un amic și am ajuns la concluzia că marea majoritate a presei moderne este, de fapt, lupta unor oameni de a crea conținut pentru roboți. Articolele pe care le citiți în presă, majoritatea, nu sunt făcute pentru voi, cei care citiți - ci sunt făcute pentru roboți precum Google, Facebook, Bing. Să mă explic.
Recent a rulat o știre despre cum elevii ar trebui să fie testați de droguri în școli, iar cei care refuză să ajungă la închisoare. De obicei e câte-o lege dată de un viitor dosar penal care pare mai degrabă o problemă în familie pe care vrea să și-o rezolve, ceva stil „copilul meu ia etnobotanice și o să-l învăț eu minte”. Genul ăla de proiect de lege care vezi clar că nu e gândit, nu are nicio logică, nu se gândește la impactul social, cultural.