Social

S-a umplut internetul de stoicii căldurii, oamenii care adoră căldura, care explică că așa și trebuie să fie vara, care caută articole de la 1800 care să demonstreze că uite, și atunci a fost cald, că care, bro, uite, Ion Luca Caragiale a scris o schiță numită Căldură mare în care Radu Beligan ne-a arătat că nu are talent actoricesc, că e doar un pic de căldură, ce vă plângeți atâta? Asta deși avem înregistrările meteorologice de mai bine de 100 de ani care să ne zică că ăsta e ăl mai cald an dintre cei dinainte, că anul ăsta a fost mai călduros decât toate cele dinainte oricum ai învârti datele, și că viitorul va fi și mai călduros.

În fond, italienii aruncau cu roșii stricate la operele care nu le plăceau - și, teoretic, vorbim de muzică „clasică” și „cultă”. Nu e nimic nou aici. Poate să plângă Cristi cât vrea, poate pur și simplu oamenilor nu le-a plăcut genul muzical.

E una din chestiile ălea pe care le gândești care îți dau impresia că deja ești om bătrân și poate ar trebui să-ți ții gura. Dar nu pot să nu remarc treaba asta cu un pic de durere în suflet și un pic de îngrijorare. Hai să vedem.

Pentru că suntem în plină campanie electorală nu e anormal să auzim tot felul de prostii de natură politică, afirmații foarte des făcute fără acoperire pentru că pentru declarații politice nu poți fi atacat. E cumva ciudat că poți încadra orice minciună la „declarații politice” și să mergi mai departe, dar este unul din prețurile plătite pentru a avea o democrație cât de cât funcțională - oamenii au voie să greșească cât timp greșelile lor nu afectează viețile cetățenilor.

După un an și jumătate, încă nu există o nouă aplicație AI care să impacteze pozitiv viața mea sau a cuiva din jurul meu. Nu există încă nicio situație pe care să o văd cu adevărat îmbunătățită folosind modele lingvistice masive. Și nu mă refer la lucrurile care foloseau deja un model de genul ăsta în spate. Vorbesc de aplicații noi, utilizări noi. Nu știu, ceva să-i ușureze viața măturătorului de pe stradă. Ceva să-i facă mai ușoară viața oamenilor care zilele astea au venit să sape în bloc să instaleze detector de gaze pe scară. Ceva pozitiv pentru vânzătoarea de la Carrefour, măcar? Altceva decât amenințarea că va fi concediată?

Gata, oameni buni! S-a împlinit. Năzuința noastră milenară din ultimii 30 de ani, ca cineva să ne bage în seamă!

Într-un scenariu tipic „nimeni nu întreabă, Gorghiu răspunde”, Gorghiu s-a apucat să vorbească despre pericolul drogurilor în societatea românească. Din nimic, Gorghiu a început să zică că canabisul e rău. Și problema mea este că cunosc prea bine genul ăsta de atitudine, și pot să vă zic exact ce mesaj a transmis doamna Alina, mesaj despre care poate că nici Alina nu e foarte conștientă.

Raportul Departamentului de Stat al SUA privind drepturile omului în România descrie o realitate absolut șocantă pentru România: corupție la nivel guvernamental. Închipuiți-vă ce șocant a fost să descopăr această imagine a României, ah, o trezire la realitate, etc. etc. etc.

Am mai scris anul trecut despre podcasturi în două rânduri: #1, #2, deci dacă căutați alte recomandări uitați-vă acolo. Între timp au mai apărut câteva titluri care e posibil să merite urmărite.

Rolul statului modern, cel puțin la modul teoretic, e să asigure siguranța cetățenilor din zona geografică pe care o păstorește, plătitori de taxe sau nu. Până acum 10 ani treaba asta însemna să ai armată și oameni la graniță, să nu-i lași pe ăia răi să intre, să ai poliție pe străzi, să nu-i lași pe tâlhari să prospere. România de bine de rău s-a achitat relativ decent de treaba asta. O să fie un pic cam mult pentru unii, prea puși pe scandal, dar de bine de rău avem niște certitudini referitoare la posibilii vecini dornici să ne invadeze, și România era până mai deunăzi o țară destul de sigură - foarte puține colțuri din orașele și satele românești în care să nu poți să te plimbi seara de unul singur, de exemplu. Bine, vorbim de un minimum de siguranță, dar e acolo.