Social

Se vorbește destul de mult zilele astea despre „demisia tăcută” și despre faptul că „generația asta nu mai vrea să muncească” - curentul „antimuncii” care e din ce în ce mai vizibil pe-afară. Cam tot ce am citit în presa românească despre fenomenul ăsta este, însă, fie din niște articole traduse care nu mai fac punere în context, fie sunt pur și simplu aserțiuni aleatorii, unele corecte, altele incorecte, dar foarte slab argumentate. Să mai adăugăm, așadar, un articol la stiva asta, acum că m-am întors acasă din concediu și testul COVID e negativ deși capul meu zice altceva.

Săptămâna trecută v-am dat o problemă de economie. La bilanțul de la jumătatea anului oamenii de la Petrom au tras o linie și au văzut că au avut profit de 7 ori mai mare. Știrea a fost preluată prin ziarele de economie, în mod just. Dar acum urmează partea a doua, unde Petrom s-a prins că, stai, nu e ok, nu vroiam să se prindă fraierii că noi am făcut profit de ne-a ieșit pe nas, ce facem aici? Așa că au schimbat un pic tonul, și au dat un anunț că le e greu, greu tare de tot, sărăcuții suferă pentru noi!

Pentru mulți oameni din IT-ul românesc experiența unei concedieri e virtual inexistentă. Un domeniu în constantă expansiune, încă disperat după oameni de angajat, pare că va acapara întreaga forță de muncă din România și va mai cere încă. Lucrurile par promițătoare pe termen lung, nimic nu pare că va aduce nori negri, totul va fi frumos, strălucitor. Dar lucrurile nu mai stau așa grozav în alte părți. Prin SUA, care încă mai dau ora exactă în materie de IT, cam toate companiile încep să pună frână la angajări. „Oracle taie din joburi” e doar ultimul titlu pe tema asta - dar Microsoft, Alphabet, Meta, Apple, toți au cam pus frână la angajări. Și, dacă citesc bine titlul ăsta, și Amazon a pus un pic de frână la angajări în zona de white collar în timp ce a concediat 99.000 de lucrători necalificați din depozite. Așadar, scriu despre experiența asta pentru că s-ar putea s-o vedeți și voi în IT-ul românesc. Varianta TL;DR la coadă.

Discuția cu algoritmul YouTube e foarte importantă zilele astea pentru că YouTube și platformele de streaming în general au ajuns să definească ce fel de conținut consumăm și cum ne informăm. YouTube e probabil cea mai folosită platformă și va mai fi încă câțiva ani de-acum încolo. Invariabil, oamenilor li se vor modela preferințele în funcție de „algoritm”, fie că le convine sau nu.

Zilele trecute am tot citit diverse opinii despre dinamica prețurilor la carburanți. În principiu ideea generală era de fapt că statul e de vină pentru că după creșterile prețurilor - creșteri corelate cu creșterea prețului barilului de petrol - nu vedem o scădere a prețurilor. Tezele exprimate de oameni ca Vali, destul de convinși că motivul pentru care nu scad prețurile atunci când scade prețul barilului de petrol este că statul ia banii ăia.

Am scris și șters de câteva ori postarea asta, dar pentru că am făcut lucrul ăsta, cu atât mai mult poate că ar trebui s-o scriu. Foarte pe scurt, ce am scris în titlu. Adulții mint. Atât de mult, încât momentul în care zic adevărul e remarcabil, și foarte des dureros.

Am scris despre asta în 2014 și în 2020 - dar cred că nu am adus un argument suficient de bun dățile trecute încât lumea să mă ia în serios. Și pentru că ieri și astăzi am avut din nou discuții pe subiectul ăsta, hai să-l scoatem din nou la suprafață, să îl explicăm mai bine și poate de data asta să ne facem înțeleși. Să pornim cu treaba evidentă. Avem de-a face cu un „false friend” - o traducere care pare corectă dar nu e. Cei care nu stăpânesc foarte bine nici limba engleză nici pe cea română vor pune foarte ușor semnul egal între cele două, și se vor mira că oamenii citesc cărți la librărie.

Organizația Mondială a Sănătății definește burnout-ul în felul următor:

Pe scurt, pentru că nu se negociază cu sofiștii mincinoși. Ce am scris în titlu. Nu văd de ce avem o discuție pe tema asta, de ce o aducem pe Hărăbor la televizor să mintă populația că în SUA s-a dat lege să omoare copilul în prima săptămână de după naștere. Dincolo de faptul că oamenii din România comentează în neștire despre Roe v Wade fără să înțeleagă nici contextul legal în care s-a judecat cazul, și nici cum funcționează sistemul lor legal, faptul că se discută în România despre avort e doar o dovadă că agenda publică e făcută altundeva decât în România. Că e vorba de Washington sau Moscova, e mai puțin important.

Povestea cu Quantic Lab continuă. Am discutat în postarea anterioară despre cum arată procesul de testare. Cumva, bănuielile mele au fost confirmate, inclusiv cu surse din CDPR; dar povestea nu se încheie acolo. După ce Doru Șupeală a deschis subiectul ăsta, a fost contactat de mai multă lume și a făcut un lucru un pic neelegant, și anume a început să posteze pe substack scrisorile celor din Quantic Lab. Și lucrurile pe care le zic sunt impresionante. Doar că…