Într-o discuție cu Vlad am reamintit ideea asta pe care am emis-o ca să enervez un angajat la stat care avea o problemă cu corporatiștii – și după ce am emis-o mi-am dat seama cât de adevărată e. Ceea ce face mult mai amuzantă toată ura oamenilor care urmăresc Antena 3 față de corporatiști. Dar hai să vedem care sunt diferențele majore care fac din statul român cea mai ineficientă corporație din România.
Sunteți din valul nou. Sunteți Tineri, Frumoși și Liberi, și chiar dacă acest lucru a fost spus într-o zeflemea la un post de televiziune de către niște oameni care vă urăsc, sunt trei calități de care nu trebuie să vă fie rușine. Vreți o țară ca afară. Vreți să apărați justiția. Vreți să nu mai fiți conduși de niște hoți. Nu vreți să fiți o nație de hoți.
Dintr-o discuție recentă am rămas cu o idee interesantă pe care vreau să o expun în cele ce urmează. Am discutat la Podcastul de Istorie despre revoluția neolitică și, într-un moment de sinceritate supărată mi-am spus că o mare parte din România nu a trecut de nivelul acesta – că încă suntem în mare parte o țară agrară, dacă nu ca realitate (nu toată lumea trăiește de pe urma lucratului pământului) măcar ca mentalități.
Am căutat un pic să văd ce a făcut Statele Unite de centenarul ei. Wikipedia are o listă chiar interesantă de lucruri, în care aflăm că SUA era condusă de unul din generalii din războiul civil, și se bătea cu indienii la Little Bighorn. Colorado era al 38-lea stat admis în confederație și alegerile nu le-au mers foarte strălucit (era an electoral). Un incendiu devastator la teatrul din Brooklyn care o să inducă treizeci de ani mai târziu modificări în codul de siguranță a clădirilor în New York.
Acum câțiva (mulți) ani un prieten și coleg de muncă a venit la mine să-mi ceară un sfat. Se pregătea să plece, și, ca la orice loc de muncă la care cineva a stat vreme de câțiva ani buni, avea dubii dacă e o alegere bună sau nu. Dacă să o facă sau nu.
Zilele trecute am dat de clipul acesta pe net – un „behind the scenes” cu Simona Halep pentru o reclamă care circulă, probabil, la televizor sau pe browserele care nu au instalat un ad-blocker (care sunt din ce în ce mai puține).
La începutul săptămânii Vali a pornit o discuție legată de CD-uri vs. discuri de vinil, o discuție la care aduce niște argumente interesante. Două lucruri observasem, și pentru că sunt leneș o să mă autocitez:
Postarea asta ar fi, ideal, orientată către oamenii care tocmai termină liceul și care cred că facultatea îi va ajuta la ceva. În realitate, învățământul românesc îi lasă pe oamenii de liceu incapabili să citească un text și să-l și înțeleagă (cam jumătate fiind atât de rău încât sunt clasificați ca „analfabeți funcțional”), așa că din păcate acest text va fi citit de niște oameni care au terminat facultatea și știu deja lucrurile astea.
Atitudinea bulei față de trecerea codului penal:
Eu am început pauza asta, și nu pot decât să observ că din toate cele patru reacții nu rezultă nimic pozitiv. Cu minimumul de claritate pe care-l am, am înțeles că schimbarea începe de jos, de la individ. Și încerc schimbarea asta în mine. Și-mi definesc prioritățile mai bine. Dar despre priorități într-o postare ulterioară.
Într-un interviu luat după târgul de carte Bookfest, Liiceanu a început să urle despre cum românii nu mai citesc. Și pentru că e Liiceanu, mare om de cultură și stâlp al nemuririi și neatârnării culturale a neamului, e clar că nu îl putem suspecta de insucces – editura domnului Liiceanu e una din cele mai de succes edituri din România, deși la bilanț, profitul nu e deloc impresionant – undeva la 10% dintr-o cifră de afaceri de vreo 6 milioane de euro, cam atâta reușise în 2016.