Social

Nu îmi place stilul lui Dragoș Pătraru, emfatic și șmecheresc. Pe de altă parte, nu mai sunt mulți care fac ce face Dragoș Pătraru, și pot să respect chestia asta. Așa că în momentul în care niște oameni mi-au dat un link cu o investigație legată de Cristian Popescu-Piedone, am avut o mare problemă, pentru că clipul începe prost cu o tiradă despre de ce nu e bine că românii adoră abuzurile, lucru obositor și inutil în contextul în care clipul era făcut pentru a ne explica exact care sunt abuzurile lui Piedone. A trebuit așadar să trec prin 30 de minute de abuzuri din partea lui Pătraru după care a pus în sfârșit lista de abuzuri ale lui Piedone.

Zilele astea am fost plecat prin Elveția pentru o conferință specială; mă rog, poate o să vă povestesc un pic despre cum arată Elveția în 2025, sau cum am perceput-o eu mai încolo. Ce vreau să zic e că am avut mai mult timp departe de sursele mele normale de informare, și nici nu am avut timp să vă scriu să vă spun de ce treaba asta cu tarifele e proastă pentru toată lumea dar mai puțin pentru „restul lumii”.

Între 5000 și 10000 de oameni au manifestat ieri pentru integrare în Uniunea Europeană. E un început bun.

Am auzit de nenumărate ori următoarea chestie: „300 de milioane de americani apără 500 milioane de europeni de 100 milioane de ruși”. Mă deranjează foarte tare, în primul rând cifrele, care sunt greșite, dar și dacă cifrele ar fi corecte ar continua să mă deranjeze, și nu pentru că e „un adevăr incomod”.

Spun „dreapta” dar mă refer, de bună seamă, la ceva cu totul diferit - la neoconservatorismul de natură fascistă care a crescut dreapta în ultimii 20 ani. Acum 20 de ani discuțiile despre dreapta vorbeau despre măsuri economice gen încurajarea micilor afaceri, despre taxe mai mici, liber-schimb, libertăți individuale. Acum 20 de ani, dreapta se speria de o stângă performativă care devenea din ce în ce mai agresivă.

Mă uit din nou la conversația dintre Trump, Vance și Zelenski din biroul oval. Pentru că văd acolo două specimene absolut cretine care conduc în ziua de azi discursul public, și care, cu mizeria lor umană, au poluat mințile a milioane de oameni nu doar în America dar și în Europa.

Ceea ce s-a întâmplat aseară în biroul oval al Casei Albe a arătat de fapt calitățile politice ale lui Trump și Vance. Vance are liber să meargă să-și tatueze „sluga” pe frunte (accept transliterarea în caractere latine, dar слуга este și mai bine), pe când Trump a arătat că pur și simplu nu are nici măcar capacitatea de a duce o discuție în nume propriu. Dacă doriți niște diagnostice mai clare vorbiți cu un psihiatru și vă va explica exact despre ce afecțiuni vorbim acolo, nu mă interesează acest aspect foarte tare. Faptul că în fruntea Americii este un bătrânel isteric care-și pierde controlul ușor e problema Americii, faptul că ne creează și nouă probleme e altă discuție. Eu vreau să vorbesc despre oamenii care chiar și în acest ceas îi apără pe Trump și Vance, și să vorbim un pic despre cine e și ce reprezintă Trump de fapt.

MAGA nu este Meta-Amazon-Google-Apple, așa cum și-ar dori companiile din tech, dar nu e nici departe. O să folosesc MAGA ca prescurtare pentru regimul oligarhic care a pus mâna în sfârșit pe putere - care nu este Trump, Vance, sau Elon Musk, pentru că știm cam ce poate fiecare din ei și e evident că sunt depășiți de rolurile pe care le-au primit. MAGA e o prescurtare pentru elita americană construită în jurul corupției evanghelice americane (știți voi, ăia cu megachurches, trad-wifes, „Isus e un pămpălău”, „socialismul e dușmanul”, masculinitate, război, sclavagism, sexism, rasism, anti-LGBTQ, breeding-kinks) care într-o vreme avusese o contrabalanță în noile averi pornite din zona de tech/venture-capital. Construită pe diversitate și incluziune, supremația tehnologică americană a descoperit că a ajuns la limita pe care inovația le-o poate aduce și de ceva vreme și-au investit banii în „escrocheria viitorului” - care o vreme a fost cripto-monedele, și acum este AI, o iterație spectaculoasă dar ineficientă la nivelul de cost/productivitate.

Atacul la adresa democrației în România pare nejustificat dacă ne uităm la această întrebare de la Vali. Îi înțeleg nedumerirea, mai jos explicația.

Tot bat eu toba de imediat după alegeri că „actorul statal” care ne face probleme nu este Rusia, că Rusia e incapabilă să facă operațiuni de o astfel de anvergură, că nu mai are bani. Și a venit Alex Mihăileanu să pună întrebarea succint și la obiect: «dacă „actorul statal” nu era Rusia, ci MAGA?». Recunosc, eu nu am avut niciodată concizia asta, dar acum mă bucur că lumea începe să vadă ceea ce ziceam de ceva vreme.