Social

Nu sunt primul care observă că oamenii tineri nu sunt foarte capabili să stăpânească tehnologia care a devenit deja mult prea sofisticată. Și am stat să mă gândesc de ce se întâmplă lucrurile astea.

The strangest thing happened yesterday, during the biggest mass protests against the corrupt government in Romania. One of the most well known online personalities, a prolific local vlogger, Marian Ionescu, has seen his Facebook account reported for spamming, and was unable to post on his profile, to tell his friends about his participation to the protests.

De vreo câteva săptămâni se discută din ce în ce mai mult despre faptul că mai multor oameni influenți li s-a interzis accesul la Facebook pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă. Având în vedere că suntem din ce în ce mai prezenți și oarecum mai dependenți de Facebook ca sursă de informare și ca platformă de exprimare liberă, având în vedere și faptul că Facebook nu are un contact real în România și că deciziile de acordare a „cartonașului roșu” par complet arbitrare, e un moment bun să ne punem câteva întrebări legate de felul în care depindem de această platformă.

Întrebarea care merită pusă e dacă avem dreptul sau obligația să fim supărați pe Facebook.

Aș fi vrut să-i răspund lui Vali la articolul cu „bancul cu lucrătorii din IT”, dar văd că linșajul public l-a ajuns înaintea mea, așa că o să scriu articolul pe care doream să-l scriu oricum, cu niște precizări legate de industria IT, salarii, voturi și scutiri de impozite.

După câțiva ani în care am tot mușcat diverse rateuri am început să-mi stabilesc niște criterii, cam ca Dua Lipa, așa. Urmăresc recenziile și interviurile cu scriitorii, și din ele pot să-mi dau seama dacă vreau să citesc acea carte sau nu.

Organizația „Salvați copiii” a pornit o campanie contra bullying-ului pe care a numit-o „Desființați recreațiile”. Pentru cei care nu știu engleză sau nu cunosc conceptul, bullying-ul e ceea ce se întâmplă când mai mulți copii îl iau pe unul mai fraier și îl bat. 

Îmi amintesc destul de bine momentul. Era noapte, eu n-aveam somn, și pe la ora 3 eram pe net. Am văzut o glumă nepotrivită spusă de o amică bună și oameni care urlau la ea. După asta, am dat scroll – și am văzut postare după postare.

Îi promisesem lui Alex Mihăileanu un răspuns la articolul lui legat de tinerii care nu vor să muncească, și între timp s-au întâmplat diverse lucruri care m-au oprit de la a formula un răspuns. Numai bine, că a apărut discuția despre „Unde e Bill Gates-ul de România”. Așa că pot să-l contrazic pe Alex de două ori fără să scriu două articole.

Pe frontispiciul panteonului maeștrilor cinematografiei universale una din cele mai strălucitoare stele este cea a lui Jet Li. El a zugrăvit ca nimeni altul emoția și durerea existenței – așa că atunci când vorbim de una din capodoperele maestrului, Lovitura decisivă(給爸爸的信), nu putem să nu remarcăm subtila oportunitate de a medita asupra condiției umane.