Mă uitam la o prezentare de C++ de-a lui Bjarne Stroustrup, și a repetat acolo o idee care îmi e foarte familiară. Gânditul „în afara cutiei” e supraevaluat mereu. Oamenii gândesc prematur în afara cutiei și ajung să consume o cantitate enormă de efort pentru a reinventa într-o formă inferioară calitativ ceea ce există deja în interiorul cutiei.
Cred că unul din cele mai tragice lucruri pe care le poate face un om este să învețe ceva mecanic.
Duminică ieșisem și eu la o plimbare odată cu soarele, și m-am întâlnit la Modarom, la baza Republicii, cu niște oameni entuziasmați de problema gazelor de șist care împrăștiau pliante cu prostii la toată lumea. Informații Despre cum fracturarea hidraulică face și drege, cât de nasoală e, cât de oribil ne va fi nouă ca țară. Despre deșertificarea României, așa cum s-a întâmplat în Polonia (ce, nu știați? Polonia e acum în Sahara, conform entuziaștilor de la ONG-uri).
Stop Cadru, o trupă de hip-hop brașoveană a lansat albumul Cronocid. Albumul nu e rău, deși ar fi putut fi mai bun (oh, pe căpitanul Evident îl dau metaforele afară din casă). Sunt niște lucruri de ordin tehnic ce pot fi reproșate, însă versurile sunt în general bune, mesajul este dens.
Nu cred că am asistat vreodată la o campanie electorală mai inutilă și lipsită de conținut. Condusă de Victor Ponta, care deja se vede regele României înscăunat pe următorii 90 de ani, lipsa de conținut se manifestă pe tot spectrul politic. Dar nu pentru că candidații nu ar avea o platformă definită; mai toți jucătorii importanți au pornit cu ceva.
A trecut mai bine de un an de când m-am lăsat de piraterie. A început în momentul în care obosisem să tot caut cărți pe care voiam să le citesc, și să găsesc mereu zeci de opțiuni. A părut atunci un gest absurd și inutil. Și, mai ales, mi s-a urat să mă reapuc de piratat în vreo câteva zile dacă nu ore. A trecut un an, și nu am mai simțit nevoia.
Se pare că cea mai bună opțiune pentru a lua un premiu internațional de nivelul premiului Nobel este să pleci din România, indiferent de vârstă. Nu numai că o să fii deodată iubit în România, dar șansa de promovare e maximă, pe principiul că dacă supraviețuiești în închisoare, în afara ei te vei descurca admirabil.
Bucureștiul de azi nu mai seamănă aproape deloc cu ce știam eu de acum 5-10 ani. Cum am participat la forumul pan-est-european legat de problema Ardealului zilele trecute, am profitat de ocazie și m-am plimbat prin centrul vechi, să mănânc și eu ca omu’ o șaorma #cudetoate.
Am fost aseară la meciul României contra Ungariei. Nu pe o terasă ca tot omul, ci pe stadion, cu încă vreo 50000 de concetățeni pasionați de geopolitică. Nici nu știam că suntem atât de mulți.
Zilele trecute a fost foarte popular un articol despre cum un tânăr se desparte de țara lui. Nu îi cunosc povestea reală (pentru că e vorba totuși de o postare) și bănuiesc că plângerile lui sunt cât se poate de întemeiate. Articolul a devenit instantaneu popular, și multă lume l-a citit, l-a distribuit, l-a comentat.