Bani pentru cultură
Are Vali un clip foarte scurt în legătură cu motivul pentru care vrei să dai bani pentru cultură, ca individ. Și pentru cine e mai grăbit poate să dea play la clipul ăsta și gata, s-a terminat postarea.
Are Vali un clip foarte scurt în legătură cu motivul pentru care vrei să dai bani pentru cultură, ca individ. Și pentru cine e mai grăbit poate să dea play la clipul ăsta și gata, s-a terminat postarea.
Radu tradusese enshittification (cuvântul creat de Cory Doctorow pentru a descrie ce se întâmplă cu degradarea serviciilor digitale) ca „cacarisire”. Încă ezit să folosesc termenul ăsta pentru că știu cât de mimoze sunt românii și câți cititori au inspirat exasperați de faptul că am pus „ca” înainte de „cacarisire”, gândind „ca virgulă cacarisire!!!”. Dar cuvântul e bun, și la un moment dat poate că o să-l folosim în mod curent pentru a descrie un fenomen real.
Fact-checking-ul este unul din lucrurile luate în vizor de noua administrație americană, spre satisfacția suporterilor conservatori care sunt extrem de deranjați de fact-checkers. Nu știam de obsesia asta a lor cu fact-checking-ul. O chestie de care nu auzisem până recent, când Elon Musk a făcut foarte mult scandal în legătură cu verificatorii de informație publici care îl tot contraziceau.
Dacă tot suntem la momentul ăsta, care e la fel de bun ca oricare altul de până acum și de-acum încolo, hai să discutăm despre niște reguli de viață să nu zică Peterson că e singurul care dă sfaturi ca să se afle în treabă.
Încep din ce în ce mai multe mesaje disperate legate de faptul că „ăia care și-au început cariera acum 10-12 ani au fost mult mai norocoși. Mesajele sunt diverse, dar aici aveți un exemplu. Și aș putea să-l analizez frază cu frază, paragraf cu paragraf, dar o să mă abțin de la genul ăsta de intransigență, pentru că respectivul nu-mi va citi oricum postarea și nici nu îi va păsa prea mult de ce am de zis.
Cred că încep să obosesc de la câteva lucruri pe care le făceam acum o vreme. De exemplu, făceam mișto de rezoluțiile de anul nou. Știți voi, acele speranțe deșarte pe care și le fac oamenii la început de an, și care cele mai multe devin amintire după prima săptămână. Sunt amuzante. Sunt imposibile. Iar Rezoluție e cuvântul nepotrivit - că e furculision englezesc. Doar că…
Cât de supărați ar trebui să fim pe trenulețu’ lu’ Ciolacu’? Moderat de tare. Dar nu pentru ce e în ea. Cred că ce e în ea sunt măsuri oarecum decente, un pic deranjante, dar necesare o parte din ele. Nu, nu pentru ordonanța asta ar trebui să fim supărați.
Bobul de piper este o dovadă a cât de veche este civilizația noastră pe acest pământ. Piperul nu crește la noi, în România. Piperul negru, Piper Nigrum cum îi zice pe numele latinescu, este o plantă care crește în India, este folosit în toată lumea în mâncăruri, și, mă informează Enciclopedia Britannica, are o folosință limitată în medicină pentru combaterea flatulenței. Deci românii au făcut negoț pentru a avea această plantă în arsenalul gastronomic, lucru care probabil mi-ar fi confirmat de ceva texte din evul mediu dacă m-aș obosi să le caut.
Asta e o poveste simplu de explicat, în cinci poze. Uneori mă mai enervez pe oamenii care pun „link în primul comentariu”. Am scris despre asta mai demult. Și uneori oamenilor e bine să le reamintești; și pentru că îmi place să fiu glumeț pe internet, am decis să fac și o mică glumă. Rezultatul vă va explica de ce Facebook trebuie închis.
Nu prea o să vezi podcastul “Recenzii neautorizate” (vezi și Spotify sau YouTube) promovat foarte tare în elita literară românească. Nu e neașteptat. O să credeți că m-apuc acum să scriu că văleu, lumea literară mă ignoră! Dar nu, nu e cazul. Problema e cu totul alta (dar va trebui să citiți o tonă de cuvinte până aflați care e, sau să apăsați End).