Social

Aud de un program „prima mașină nouă”. Într-o încercare teribilă de a crește consumul, statul român se pare că garantează un împrumut de până la 14000€ pentru o mașină nouă. Și nu înțeleg care e logica. În general, la creditele astea oamenii vor încerca să ia toți banii, ceea ce înseamnă, de fapt, că oamenii vor opta pentru mașini străine, Ministerul Economiei asigurându-se, în acest fel, că oamenii vor fi îndatorați pentru a plăti niște importuri. Cu alte cuvinte, Ministerul Economiei se asigură că țara va rămâne din ce în ce mai tare îndatorată.

Povestea asta o am în minte de pe 29 septembrie, de când DNA-ul a cerut să înceapă urmărirea penală pentru 9 foști miniștri. M-am întrebat dacă chiar vreau să scriu cuvintele de mai jos, pentru că nu am nici informații noi, confidențiale sau interesante.

Acum un an, când nu se zicea nici pâs de Simona Halep, scriam despre asta într-un articol adresat microbiștilor. Simona nu era încă în top 10 mondial și puținii care se uitau la vreun meci de-al ei mai spuneau ceva, în tăcerea lor. Dar nu prea aveau cu cine să schimbe o vorbă, cu cine să se bucure. „Simona Halep? Cine e aia? E aia nouă de la Capatos?”.

În prezentarea pe care a făcut-o la Webstock, Vlad Petreanu a spus că dacă ar fi avut secretul succesului nu l-ar fi zis. De ce ar fi făcut-o? Sigur, nu acesta a fost punctul cel mai important al prezentării lui, dar aceasta e una din ideile cele mai interesante.

Într-un studiu făcut de CDC (Centrul de control al bolilor din SUA, Center for Disease Control), un studiu publicat prin 2012, s-a relevat că în materie de abuz domestic, bărbații sunt victime în peste 50% din cazuri.

Această postare începe bine. Începe cu un videoclip, triumf al libertății pe care feminismul a asigurat-o femeilor, și nu glumesc. Este un videoclip cu două femei puternice, care își folosesc libertatea așa cum gîndesc ele.

De fiecare dată cînd merg pe-afară prefer să iau banii cash după mine, și, cel mult, să scot de pe card o sumă fixă de bani (să zicem 200€) pe care să-i țin sub control. Și asta pentru că, recunosc, nu prea știu să fac economii.

Închei seria de articole despre Amsterdam cu lucrurile care nu mi-au plăcut. Inițial acest articol ar fi trebuit să fie două, și cele două să detalieze subiectele de mai jos. Și o să înțelegeți de ce.

De fiecare dată cînd merg printr-o țară europeană sunt curios de ce se mănîncă de obice. Germanii, de exemplu, mănîncă atît de similar cu românii încît ai credea că suntem toți o nație (și poate că ar fi bine să ne asimileze ca parte din Germania Federală). Olandezii însă nu prea cunosc cu porcul sau cu puiul, și leguma lor de bază e friptura de vită, pe care o găsești la aproape fiecare restaurant.

După ce ați făcut plimbarea de seară pe străzile pe care vi le-am sugerat merită să vă începeți ziua cu un tur cu barca pe canalele Amsterdamului. Turul se face în cam o oră, și ajunge la vărsarea Amstel-ului în canale, trece prin ecluzele vechi și te plimbă pe traseele construite de diverșii contribuitori la rețeaua complexă de canale. Afli, mai presus de orice, motivul pentru care au fost construite, același cu motivul pentru care națiunea aceasta e cunoscută în lume: comerț((Compania de comerț cu Indiile de Est, cunoscută și ca Dutch East India Company sau VOC (Vereenigde Oostindische Compagnie) este o companie foarte importantă care a influențat istoria epocii moderne și care e responsabilă pentru cea mai mare parte din schimburile comerciale între Vest și Asia. Compania a dat faliment în 1799, (pe-atunci erau mai puțini socialiști, nici măcar VOC nu era too big to fail) dar istoria ei e foarte interesantă și merită studiată.))