În general, orice îi ceri statului român ar trebui rezolvat cu două acte: buletinul și o cerere. Atît. Asta apropos de cum vrea să renoveze Primăria Timișoara centrul istoric, și de numărul enorm de acte pe care îl cere.
Din vremurile de glorie ale elementului antisocial nu m-am mai amuzat atîta pe seama feministelor românce. De vreo două zile sursa mea de amuzament e pagina de facebook a PolFem, care, cu hashtag în față se autodescrie ca „o platformă de informare și dialog privind participarea politică a femeilor”, descoperită de Vali Petcu.
E greu? Nu, chiar deloc. Dacă într-o postare anterioară cineva mă acuza că din cauza mea nu merge România mai departe, eu cred că lucrurile stau altfel. Da, știu, hoția la nivel generalizat nu mai e hoție, cel puțin așa cred românii verzi pînă cînd sunt salutați de Poliția Română prin ușa spartă.
Uneori, oamenii nu visează către excelență așa cum e ea percepută de societate. Uneori, oamenii visează să facă ceva atît de ieșit din comun încît să rupă canoanele.
M-am abonat de-a lungul timpului la mai multe bloguri de tipe, în speranța că o să văd ceva deosebit. Aproape de fiecare dată am fost dezamăgit, și astăzi mi-am dat seama de ce.
I, Frankenstein nu este cel mai prost film făcut vreodată, dar ar putea fi.
Consăteanul Ovidiu Eftimie a observat cu mare talent că, după două zile, Băsescu e de vină pentru accidentul aviatic din Apuseni. Cu mîna lui (criminală, desigur), Băsescu face absolut tot ce e rău în acest univers, începînd de la moartea lui Mandela (ca un criminal ce e nu a avut curajul să își vadă victima pe ultimul drum) pînă la moartea lui Adrian Iovan.
Desigur, astăzi o să vuiască ziarele despre accidentul unde au decedat „Adrian Iovan și o studentă”, și despre felul în care a pierdut Simona Halep, și de faptul că urcă în primele zece mondial. Chiar acum urmăresc meciul dintre Nadal și Dimitrov, în care Nadal e contracarat cu o forță extraordinară de un bulgar de care aud prima oară.
Acum cîteva zile, Ziarul de Cluj organiza o chetă pentru ajutorarea unui clan stabilit într-o pădure de prin apropiere. Pozele înduioșătoare au strîns cîteva like-uri pe facebook, cîteva tweet-uri și în cele din urmă cei de la Ziarul de Cluj au făcut acea chetă de care vorbeam. Cei care nu doreau să ajute și explicau de ce erau bruscați:
Într-un articol găsit de Roxana un țigan se plînge pentru că după ce merge pe stradă murdar, mirosind a hazna, e discriminat pentru că e țigan. Și, evident, se plînge în gura mare că suntem intoleranți.