Dacă în episoadele anterioare am vorbit de cum am colectat software, cărți, jocuri și cum am renunțat la ele, sunt aproape sigur (această postare e scrisă înainte de a fi publicată prima postare din serie) că unii din voi v-ați spus că sunt ipocrit, că uite, nu am renunțat la muzică și la filme. Dar titlul nu e greșit – vorbesc de cum e să renunți complet la piraterie. Și doream să creez un context.
Pe 16 noiembrie 2004 a fost lansat Half Life 2 – și undeva prin ianuarie-februarie 2005 am cumpărat CD-ul cu jocul. Deja începusem să apreciez pachetele cu jocuri și, ca programator, nu îmi trăgea chiar atît de tare de buzunar să cumpăr un joc pe care să-l joc ceva vreme. Half Life 2 însă avea să-mi facă o surpriză.
Pe la începutul anului am început să-mi fac curat în bibliotecă. La mine făcutul curățeniei în bibliotecă nu e un eveniment, ci un proces – curățenia durează luni întregi sau ani (după cum se va releva la sfîrșitul acestei serii).
Primul calculator l-am avut cam cînd eram prin clasa a VI-a. Atunci fratele meu, proaspăt intrat la Liceul de Informatică din Brașov, a constatat că are nevoie de calculator pentru anumite materii (oarecum natural). Decizia de a cumpăra un HC91 a fost una dificilă, care a dat un pic peste cap bugetul familiei (costa, totuși, 28000 de lei, o avere pe vremea aia).
Acum o săptămînă m-am trezit cu dorința de a face ceva util. Nu mi se întîmplă prea des duminica să mă trezesc cu dorința de a face ceva util, așa că am vrut să mă folosesc de acest avantaj să îmi reorganizez colecția de cărți.
Ieri a fost Webstock, conferința de social media. Prima prezentare din Webstock a fost o prezentare supărată a lui Cabral în care ne-a explicat că ‘Blogosfera s-a bășit’. Deși Nico a încercat să îndulcească exprimarea (s-a bușit), ieșirea lui Cabral a fost destul de dură dar oarecum justificată. Zic oarecum, pentru că de fapt ajung să cred că ne-a plăcut mai mult să îl auzim pe Cabral cum ne beștelește decît să procesăm un pic ce zice și să realizăm că de fapt el nu are neapărat dreptate.
Înainte de a citi articolul meu vă recomand să citiți acest excelent articol în care Andreea Năstase răspunde la întrebarea ‘de ce stau oamenii tîrziu la muncă’… Ați făcut-o? Bun, pentru că acum vreau să vă povestesc un pic despre experiența pe care am avut-o lucrînd în IT, și felul în care am ajuns la concluzia că nu voi lucra mai mult de 8 ore pe zi.
Tocmai discutam cu cineva și am realizat că de fapt blogul acesta a devenit un pic prea impersonal, așa că o să scriu unul din articolele acelea în care s-ar putea regăsi oricine, doar că nu prea îmi pasă dacă se regăsește cineva sau nu. Un articol despre mine, așa cum sunt la 33 de ani, cam cum arată o despărțire cînd ai 30+ și de ce nimic nu trebuie să fie capăt de țară cînd ai 20 de ani.
… și nu un spital la 3 zile, sau o școală la 3 zile, sau măcar, nu știu, o groapă de gunoi la trei zile? Păi hai să vă zic, că tot plîngeți anti-ortodox cînd auziți că BOR construiește.