Astăzi s-a desfășurat cupa bloggerilor brașoveni la tir, la Ultra Armory în Brașov. Ne-am întîlnit, la invitația lui Sorin, mare parte din oculta brașoveană, cu scopul declarat de a ne pregăti temeinic în perspectiva apropiatei apocalipse zombie.
Pe scurt: pentru că așa am fost învățat la școală, și-apoi de Pruteanu, și pentru că nu îmi place să îmbrățișez decizii arbitrare ale unor academicieni care (în cazul ăsta) nu știu ce spun. Povestea mai pe lung mai jos.
Nu mai explic necesitatea redactării corecte a unui text. Dacă e nevoie să o explic, consideră-te afectat de tonul jignitor pe care aș aborda problema. Să trecem la treabă.
Pe scurt: din cauza unor frustrați. Explicația mai jos.
Vă mai amintiți celebrul „Mă-ta are cratimă”? Acolo începusem deja să intuiesc ceea ce vă voi spune mai departe. Marele scandal în blogurile românești a fost nu ‘bă, ce comic e ăla” ci „de ce a folosit ăla vroiam, incompetentu’”. Concluzia a fost „deși toată lumea spune «vroiam» corect e voiam sau vroisem”.
After the amazing success of the shower-battery installation guide, here comes another geek’s guide full of scientific terms like ’thing’ or ‘something’. This time, it’s windows, and they need washing. Let me ellaborate.
A doua zi de #prinbrasovulmeu a fost o zi mai scurtă (bloggerii se întorceau pe la casele lor). Asta nu înseamnă că nu a fost interesantă.
Citesc de cîteva săptămîni un ziar japonez, un fel de hotnews în engleză: The Japan daily press. Și aflu de-acolo cîteva lucruri interesante, dar cele mai multe știri sunt, recent, despre un posibil conflict serios între cei trei mari jucători din Asia Orientală.
#PrinBrașovulMeu, ediția #2. Și a ieșit fain.
Conversațiile în România sunt niște lucruri foarte periculoase. În aparență haotice, regulile comunicării în România sunt imposibil de greu de dedus; cînd crezi că ai postulat un adevăr, fraza următoare îți va răsturna adevărul peste cap, intrînd în conflict cu absolut tot ce ai crezut înainte. Există însă niște reguli, și cîteva dintre ele vi le voi prezenta; sunt învățate din experiență grea, trăită în sînul celei mai frumoase țări din sud-estul Europei care are capitala la București.
Într-o vreme îmi plăcea foarte mult să mă uit la meciurile Stelei. Nu mă mai pasionează sportul ăsta (urmăresc doar rezultatele lui Manchester United, dar rar de tot mă uit la meciuri), și de aceea toate amintirile cu meciurile Stelei s-au dizolvat cumva și s-au contopit cu multe alte lucruri în memoria afectivă.