Într-o mișcare pe care o întrezăream încă de la începutul verii, dar pe care am sperat că nu o să o văd aplicată, PSD-ul, acest monstru de incompetență și corupție, prin tov. Ecaterina Andronescu, tov. Cristian Dumitrescu și tov. Titus Corlățeanu introduc spre votare o lege după chipul și asemănarea partidului din care fac parte:
There is quite common wisdom that one should not reinvent the wheel because mostly it can be dangerous, wasteful for resources and time consuming. The main critique is that as the wheel is invented, available and has no conceptual flaws, reinventing it is pointless.
Revoluționăm învățămîntul? Pe lîngă Ion și Iona, să aducem în licee un Hendrix, un Joplin și un Ingmar Bergman? Trăim acum într-un sat global; suntem pregătiți cu ce învățăm în școală pentru el?
Îmi promisesem că nu o să mai scriu despre bac, dar nu se poate trece peste. Pur și simplu nu se poate. Bacalaureatul pur și simplu nu se lasă. Singurii care nu au vorbit pentru elevi sunt ei înșiși. Nici nu mă așteptam să o facă, iar faptul că au scris este surprinzător. Nu le-am acordat atîta credit – și mai ales nu credeam că o să aibă cineva curajul să spună că a fost nedreptățit pentru că a fost supravegheat mai strict.
De data aceasta sub centură. O ultimă postare, sper, despre toată tevatura în legătură cu bacalaureatul 2011.
Sunt un fan declarat al lui Funeriu. Gata, nu mai îmi ascund părerea, ci o spun pe față că sunt un fan Funeriu. Și nu pentru că el ar fi un om senzațional, sau un ministru genial. Nu, nu. Sunt un fan al lui pentru că este supus unui linșaj mediatic și rezistă. Și rezistă.
Caut cu mare interes știrile despre bacul de anul acesta. Se întîmplă ceva fără precedent în România – pentru prima oară cineva încearcă să scoată din atelele corupției generalizate un sistem major, iar reacțiile sunt spectaculoase.
Cred că după ce am citit S&T ediția nouă aș putea să fac un checklist de ce nu ar trebui să conțină o revistă de știință, sau, mai bine zis, cum se înțelege să se politizeze tot ce ține de știință.
… sau ’the world of instant reward’, cum mi-a venit prima oară în minte, e o idee pe care o frămînt de cîteva luni bune, poate ani (și da, după atîta vreme nu am reușit să-i găsesc un nume mai fericit).
Mă uitam aseară la televizor – cum vă spusesem mai devreme, m-am hotărît să devin prost – și nu puteam să-mi desprind ochii de pe Antena 3 – Gabriela Vrînceanu Firea execută în public conducerea țării.