În călătoria mea prin Hong Kong mi-a atras atenția densitatea de populație de pe străzile orașului – dacă în zonele turistice lucrurile arată relativ decent, prin zonele populate de localnici lucrurile nu mai stau deloc așa – la trecere la fiecare semafor vezi vreo 100 de oameni care așteaptă să treacă – minut de minut.
500 de milioane de Euro. Atîta costă un site, și numai ideea mă face să transpir abundent la gîndul că uite, am ratat și șansa asta.
Nimic nu e mai enervant decît un dobitoc persistent. Orice glumă de bun gust se repetă o dată, de două ori, după care se pensionează decent pentru măcar un an.
Am un blog mic. Știu chestia asta, și nu mă amăgesc de unul singur că nu ar fi. Am cîțiva cititori fideli, de bună calitate, dar sunt conștient că nu sunt colțul cel mai interesant din blogosferă. Scriu prea mult. Textele pe care le scriu sunt de obicei mai lungi de o pagină, și cum suferim în masă de ADHD, e de înțeles că nu sunt foarte popular. Și totuși Google mă consideră destul de relevant, de vreme ce îndrumă oameni încoace. Poate pentru că lucrurile despre care comentez sunt de nișă… tot ce e posibil.
Au venit rezultatele:
1 . 
fishilica.blogspot.com Scor: 0,797 , Pozitia: 2358 | +41487 pozitii
Multă lume vorbește despre plecarea lui zoso de pe zelist, lucru care începe să sune a ‘antireclama face bine’, pentru că, să fim serioși, zelist e un loc anost cît timp top3-ul e neschimbat. În afară de faptul că oamenii de la Pid’jin au făcut un widget frumos, numai bun de pus în dreapta blogului, zelist e irelevant (cel puțin pentru mine, care n-am cum să am admiratori veniți direct din zelist.
Tocmai mă uitam la filmul despre Alan Moore (cel care a scris V for Vendetta sau Watchmen) „The mindscape of Alan Moore” și mi-a plăcut la nebunie un citat:
Cu toții știm că reabilitarea clădirilor e un lucru foarte bun – doar că orice lucru făcut sau sprijinit de stat parcă e făcut anti-cetățean. Tocmai am citit un articol pe tema asta, și vroiam să vă dau și vouă link
Azi e ziua Marii Uniri. Mulți dintre noi nu știm foarte mult despre Marea Unire; cei mai bătrîni dintre noi își amintesc ceva vag, prin 1918, dar nu cunosc nimic mai departe de propaganda comunistă – ceilalți știu doar că e zi liberă, și cam atît.
Sunt multe lucruri pe care vreau să le zic acum. Atît de multe încît nici nu știu dacă postarea asta o să iasă de o pagină sau de zece – dar vom afla împreună. Tocmai fac 30 de ani, motiv bun pentru a trage o linie mai groasă (și nu pe nas), și de a aduna mai multe idei într-un singur loc.