Multă lume vorbește despre plecarea lui zoso de pe zelist, lucru care începe să sune a ‘antireclama face bine’, pentru că, să fim serioși, zelist e un loc anost cît timp top3-ul e neschimbat. În afară de faptul că oamenii de la Pid’jin au făcut un widget frumos, numai bun de pus în dreapta blogului, zelist e irelevant (cel puțin pentru mine, care n-am cum să am admiratori veniți direct din zelist.
Tocmai mă uitam la filmul despre Alan Moore (cel care a scris V for Vendetta sau Watchmen) „The mindscape of Alan Moore” și mi-a plăcut la nebunie un citat:
Cu toții știm că reabilitarea clădirilor e un lucru foarte bun – doar că orice lucru făcut sau sprijinit de stat parcă e făcut anti-cetățean. Tocmai am citit un articol pe tema asta, și vroiam să vă dau și vouă link
Azi e ziua Marii Uniri. Mulți dintre noi nu știm foarte mult despre Marea Unire; cei mai bătrîni dintre noi își amintesc ceva vag, prin 1918, dar nu cunosc nimic mai departe de propaganda comunistă – ceilalți știu doar că e zi liberă, și cam atît.
Sunt multe lucruri pe care vreau să le zic acum. Atît de multe încît nici nu știu dacă postarea asta o să iasă de o pagină sau de zece – dar vom afla împreună. Tocmai fac 30 de ani, motiv bun pentru a trage o linie mai groasă (și nu pe nas), și de a aduna mai multe idei într-un singur loc.
Nu o să stau să vă plictisesc cu impresii foarte multe din călătoria asta – în primul rînd pentru că a fost prea fain, pentru că nu am făcut poze, pentru că am vizitat un muzeu superb, după care ne-am odihnit în Zurich, un oraș cochet, dar prea scump pentru români. Și la întoarcere am rămas fără mobil, drept urmare o să pot să vă spun într-o postare viitoare (sorry, Gusty, că te țin să aștepți atîta) despre cum e HTC Magic și Androidul.
Ca să-l copiez pe Eftimie, care l-a parafrazat pe V din filmul inspirat după comic-book-ul genial V for Vendetta al lui Alan Moore, care la rîndul lui a repetat la rîndul lui un cîntec englezesc inspirat din fapte reale, zic și eu un „amintiți-vă de 15 noiembrie„.
Pentru că nu vrem să ajungem să recităm așa (link de la Cristian Adam):
Totul a început cu o descindere către Shenzhen via Paris, cu ședere la Hong Kong:
Uneori, 30 de minute de televiziune într-o limbă din care nu înțelegi nimic poate să îți explice mai mult decît ți-ar putea explica vreodată un localnic despre felul în care gîndește și simte. Nu înțelegi mai multe neapărat din spectacolele pe care le poți vedea la televizor, ci mai degrabă din reclame; în fond, reclamele sunt întotdeauna croite pe cei care urmăresc televiziunile, nu?