Uneori, 30 de minute de televiziune într-o limbă din care nu înțelegi nimic poate să îți explice mai mult decît ți-ar putea explica vreodată un localnic despre felul în care gîndește și simte. Nu înțelegi mai multe neapărat din spectacolele pe care le poți vedea la televizor, ci mai degrabă din reclame; în fond, reclamele sunt întotdeauna croite pe cei care urmăresc televiziunile, nu?
Să continui de unde v-am lăsat săptămîna trecută: mîncarea chinezească. Cred că nici un oraș nu se poate numi cu adevărat mare dacă nu are un restaurant McDonalds și un restaurant chinezesc. Brașovul are vreo două de fiecare (plus un fast-food chinezesc, 3-2 pentru mîncarea chinezească). De ce e atît de important? Pentru că mîncarea chinezească, chiar în regim de fast-food, e incredibil de bună și de sănătoasă.
Zgîrie-nori sau cocioabe, nu au nici un sens fără oamenii care le locuiesc.
Foarte puține lucruri de spus despre Zhuhai. Zhuhai e pentru Macau așa cum e Shenzhen pentru Hong Kong. Din cîte am văzut eu e un pic mai sărăcăcios, dacă pot face astfel de afirmații. Nu am văzut nimic să mă dea pe spate, nimic extraordinar, nimic ieșit din comun pentru clima caldă de acolo. Îngrijit, dar nu prea, cu aerul încărcat de umiditate (a plouat jumătate din timpul cît am stat acolo), și în general foarte plictisitor.
Shenzhen e unul din cele mai mari orașe din China, și cel mai bogat dintre ele. Odată un simplu oraș de pescari, în 1979 devine prima zonă economică specială – așa numitul capitalism în interiorul socialismului chinezesc – a beneficiat foarte mult de pe urma apropierii sale cu Hong Kong-ul. Foarte multe firme din HK au început, probabil, să-și facă sucursale în China, unde mîna de lucru e incredibil de ieftină.
Drum lung și obositor.
Asta e prima impresie a mea după o călătorie destul de îndelungată de data asta. Mult, foarte mult timp petrecut pe drumuri: Am fost la Shenzhen, Zhuhai, apoi iar Shenzhen, apoi Shanghai ca în cele din urmă să îmi închei călătoria cu o ședere mai lungă, evident, în Shenzhen. A fost o călătorie plină de experiențe și cu foarte puține momente de odihnă reală. Dar chiar dacă sunt aici, obosit de un drum mult prea lung (13 ore numai de la HK la Zurich) am promis că de data asta o să scriu mai multe despre China, și iată-mă la butoane, gata să mă țin de promisiune.
Mă amuz deosebit la felul în care FSN-ul reunit guvernează România. Facțiunea pretinsă de dreapta, numită PD-L, e îndeosebi penibilă – asta pentru că mai există miză pentru ei pentru anul viitor – puntea marinarului trebuie curățată cu mopul în fiecare dimineață, ca să fie curată ca o lacrimă la anul, nu?
A trecut ceva vreme și acum cred că pot să povestesc liniștit despre cîteva lucruri care s-au întîmplat pe-atunci. E vorba de perioada în care am fost invitat să susțin cîteva ’laboratoare’ (pe care le-am ridicat aproape fără voia mea la rangul de seminare) în cadrul Universității Transilvania. Cine se așteaptă spoială pe nume va fi dezamăgit, că nu despre asta vreau să vorbesc. Ba mai mult, țin să îi mulțumesc pentru ocazie d-lui Dorin Bocu, cel care a făcut invitația formală, căreia nu voi ezita să-i dau curs cu o dată următoare.
Urmăresc de ceva vreme acest blog care publică ‘concept ships’ – idei de nave, fie ele nave spațiale, aeriene: „An online animated spaceship and experimental aircraft magazine”. Îmi plac foarte mult ideile și fantezia – e incredibil de plăcut să vezi că fantezia nu a murit.
Se pare că evenimentul zilei de azi a fost că Putin a reușit să salveze o echipă de televiziune de la o moarte sigură. Cum? Cu minunatele sale talente de pușcaș marin sau ne-marin, omorînd tigrul siberian ce se apropia amenințător de prada la care oricum nu ajungea nici să fi alergat cu 100 km/h. Mai ceva ca un erou de acțiune, Putin a acționat la timp să îl salveze pe cameramanul care se apropiase neglijent de pericol.