Se pare că miracolul telefonului care nu știe să dea telefoane la salvare singur cînd ți se face rău pe stradă, deși costă 498€, s-a răspîndit și în România. Azi noapte, la ora 12 fix s-a vîndut primul Afon 3g, unui nefericit bucureștean care nu-și dorea genul ăsta de publicitate chiar dacă a așteptat ore în șir la coadă ca să o aibă.
Tocmai am citit de pe fluxul MediaFax următoarea știre:
Controversata expoziție „Freedom for Lazy People”, semnată de Fairy, IRLO și Omar, prezentată de Institutul Cultural Român (ICR) din New York în perioada 18 iunie – 15 august, a fost „un succes al artei de avangardă din România”, transmite ICR.
Cîteodată te mai izbește cîte un articol precum ăsta și îți vine să te întrebi dacă nu cumva cineva a vrut să facă o glumă proastă care să implice ideea de jurnalism.
Intactul continuă să execute public ICR-ul. Nu am nici un motiv să mă plîng de treaba asta, nu-mi iese nimic nici dintr-o parte, nici din cealaltă. Autoinvitat să dea un drept la replică, nu s-a priceput să conducă el discuția și s-a trezit în situația de a citi două fragmente.
În ultima săptămînă a fost un adevărat spectacol Intact vs. Realitatea. Meci de box, cu knockout-uri, cu nebunii, cu atacuri la persoană, cu urină multă și cu nervi mulți.
Orice idee bună începe cu o definire foarte bună a termenilor. În primul rînd, televiziunea:
Pe principiul „socialism is sexy, but the sexy whore killed hundred of millions of suckers like you”, avem de-a face cu un nou val de entuziasm cauzat de un motiv aparent neîntemeiat. Se numește ‘banking’, adică acțiunea de a lucra cu banca pentru a-i împrumuta sau pentru a împrumuta de la ea bani, și mai nou este cea mai sexy treabă posibilă de pe lume.
… și a asculta Jean Moscopol la televizor, cu o figură afectată și tristă, dar plină de înțelesuri, precum cea a oamenilor care stăteau în emisiune la Sinteza Zilei ieri.
La 15 noiembrie 1987 a avut loc în Brașov una din cele mai mari mișcări de rezistență anticomunistă din Europa de Est din anii ‘80.