Nu sunt mare cititor de bloguri. Nu prea am vreme, nici să scriu, nici să citesc, și dacă aș avea vreme sau inspirație să scriu (altceva decît fragmente de 20-30 de rînduri) aș scrie altceva. În orice caz, observ că devin un blogger. Îmi pun cîteva însemnări pe net, care au cititori, puțini dar buni, sunt în prima pagină din google dacă vei căuta după „Dan Bursuc” și nu știu nici o cale de a mă sustrage acelei poziții.
Cît pe-aci să mor de rîs cînd am văzut linkul ăsta (postat de Jen ). Băsescu, fascinat de paralela nautică, o dă înainte cu pirateria care a încurajat IT-ul românesc. Știți care e gluma cea mai tare? Are dreptate, deși nimeni în veci nu i-ar fi zis asta chiar lui Gates, care vorba aceea e ca virgina cînd vine vorba de furat (interfețe de OS/2, de exemplu). Bine, sunt de acord, așa ceva nu se face, dar trebuie să recunoașteți că Băsescu a fost adorabil cu faza asta.
Vin de la o discuție interesant prelungită, cu Seal. Pentru cei care nu știu cine e Seal nu îl voi portretiza aici, simpla menționare a lui ar putea să vă strice impresia despre ideile pe care le are.
Acum ceva vreme am închis televizorul. Cînd spun ‘acum ceva vreme’ spun de fapt acum cîteva luni, poate un an. De un an nu mai urmăresc știri. De un an nu mai urmăresc talk-show-uri, de un an nu mai sunt la curent cu știrile.
După cum se știe, unii oameni (ca mine) nu prea dau prea mulți bani pe aparențe. Yeah, yeah, știu, veți spune că sunt ipocrit, dar nu sunt la fel de ipocrit dacă mai specific și faptul că e vorba de aparența personală.
Într-o bună zi, Dumnezeu, obosit, chemă la sfat toți arhanghelii săi:
Ce s-ar întîmpla dacă mîine s-ar lăsa peste întreaga omenire un strat gros de vreo patru metri de cenușă? Dacă numai prin Papua-Noua Guinee ar rămîne vreo două gipane și vreo trei turiști americani laolaltă cu niște triburi înfometate de papuași-noi guineeni?
Ai nevoie de un loc unde să te simți unic? Unde psihoza și nevroza ta să devină un lucru acceptabil? Unde să nu îți pese de ce zic ceilalți pentru că de fapt ceilalți nu-ți zic nimic? Unde să te droghezi în liniște, fără teama că vei fi prins, sau măcar arătat cu degetul? Un loc unde să bei alcool deși ai puțin peste 15 ani? Un loc unde să uiți de tine fără a suporta consecințele? Un loc unde să te dezbraci fără rușine de ceilalți? Un loc unde poți să faci lucrurile pe care nu le-ai face niciodată pentru că nu ai curaj?
Haideți să vă spun o chestie.
M-am săturat.
De la o vreme încoace tot urmăresc filme. Recente. Deci americane. Multe. Multe. Am urmărit pînă acum cîteva săptămîni ‘Enterprise’ – noua serie de Star Trek, cea cu Scott Bakula. Și eu zic că sunt multe de învățat de-acolo.
N-am știut niciodată că avem atît de multe genii în România.