Social

Avem acum o postare mai nouă pe subiect, pe care v-o recomand.

La 15 noiembrie 1987 a avut loc în Brașov una din cele mai mari mișcări de rezistență anticomunistă din Europa de Est din anii ‘80.

Dimineața mea era bună. Viața era frumoasă. Spiritul Harry Potter mă cuprinsesem. Mă simțeam înțelept, mă simțeam puternic, mă simțeam pozitiv… Mă simțeam gay. Pentru că idolul vrăjitorilor de bucătărie, Dumbledore, e gay. Cel puțin așa susține creatoarea personajului, tovarășa Rowling.

Există momente în care îți dai seama că lucrurile pe care le cunoaștem și înțelegem sunt insuficiente pentru a da un sens complet lucrurilor care se întîmplă în jurul nostru. Oamenilor de știință le trebuie ani și poate zeci de ani pentru a da sensuri și a abstractiza folosind un model logic complex probleme dificile precum problema găurilor negre, a existenței altor specii în afara ecosistemului terran sau, problema pe care vreau să v-o supun atenției: detronarea masculului alfa.

A fost odată ca niciodată o facultate. Să spunem că era o facultate din orașul meu natal, adică Brașov, și să o numim așa, aleatoriu, Facultatea de Matematică-Informatică (sau doar Informatică) din Universitatea Transilvania. Și să mai presupunem, de dragul conversației, că eu m-aș fi înscris la acea secție, la master.

Zilele astea, ca niciodată, mi-au demonstrat un lucru pe care nu îl credeam posibil, mai ales într-o cultură dinamică precum este cea generată de Internet. În Internet suntem mulți, și avem opinii diferite. Cel puțin așa credem. Dar cînd una din opinii aparent deviază de la opiniile personale ne dăm seama de faptul că nu oricine are dreptul la opinie, ci numai cei care au aceeași opinie ca și noi.

O opinie despre viața socială în internet

Mă uit la site-urile de ‘social networking’ cu mare și constantă mirare. Nu pricep care-i faza.

Sunt zeci de variante în care pot să intitulez acest post, dar am ales sentimentul care m-a marcat cel mai puternic – acela al unei Românii balcanice, occidentale și puternic românești, cu o patină unică pe care cu greu o mai poți găsi azi.

Am o casă la țară. Bine, nu e a mea, dar în principiu va fi, cîndva, în viitor. Casa la țară ca toate casele la țară – cu ogradă, și în ogradă cu ’d-ale casei’ – o ceapă, o roșie, viță de vie… chestii de genul ăsta.

V-am ars, mank-v-ash. Sunt tanar, am 13 any shi trimit seMse-uri, d-aia skriu asha. Sau, ca să citez un pasaj original: „Am desquis soobiectu asta joost becuz mi plak Placebo…topic 4 fans…mel prepheratte…hotnews…km toot tche tzine d Placebo;)” [link pe mtv.ro, a dispărut între timp] . Nu, nu îmi aparțin mie dejecțiile. Pentru cei care nu văd problema, nu, problema nu este că nu-mi place Placebo (sunt buni, îmi plac). Problema este brain-damage-ul la care noua generație se supune.