Vârsta nu contează*
Atenție mare la asteriscul ăla, pentru că e poveste lungă.
Atenție mare la asteriscul ăla, pentru că e poveste lungă.
Unul din cele mai neplăcute efecte ale pandemiei COVID-19 este adoptarea în masă a codurilor QR în cafenele, restaurante, sau alte locuri publice. Mi-e neclar dacă au fost ceva indicații guvernamentale care au cerut genul ăsta de intervenții - știu că în pandemie majoritatea redirectau către o pagină care îți cerea să-ți completezi numele și numărul de telefon, pentru proximity-tracking, dar suspectez că nimeni de la guvern nu a venit să le zică oamenilor din HoReCa să bage coduri QR peste tot.
Ok, let me practice a bit my written English by starting a series on how I plan to reinvent the wheel while actually doing it. I could say that I’m inspired in this by the likes of Casey Muratori, and I do have a great admiration for the guys who actually work their minds on how to make better use of the hardware and how to improve the software we write. I am not in that category, however, I have different goals, and I’m doing it because I always wanted to do this.
Aud că oamenii au păreri despre Sam Altman și concedierea lui de la Open AI. Și eventuala reangajare a serviciilor lui la Open AI. Pentru mulți oameni, AI-ul e doar despre bani. Anul trecut erau NFT-urile. Crypto, acum doi ani. Învață cum să vinzi pe Amazon, acum 3. FOREX, pariuri, MLM-uri. 10.000 de ore să devii expert. Citește cărțile astea la 10x viteză, și o să fii zeu între oameni. Totul ca să te îmbogățești cât mai rapid, faci investiții, HODL până când vinzi și devii miliardar.
Cum câmpul științei calculatoarelor și programării devine din ce în ce mai bătrân încep să apară și obituarele, și ni se reamintește din când în când că „ăsta e omul care a inventat X, Y sau Z”. Și deși există oameni înzestrați în domeniul ăsta, oameni cu un talent deosebit, cu o viziune și capacitatea de a inspira, simt că de fiecare dată meritele acestor oameni sunt exagerate și incorect explicate.
După o discuție de ieri am reușit să-mi identific o întrebare mai veche pe care o aveam: de ce ultimele mele proiecte personale în materie de software mi-au eșuat. Ultimul din lista asta este proiectul legat de motorul pentru blog, dar înainte sunt nenumărate proiecte legate de te-miri-ce, cu excepția notabilă a roboțelului de Discord care e o hăcuială dezordonată.
I’ve been using Visual Studio Code enthusiastically for the past I can’t remember how many years, from the moment I heard about it. It’s an amazing tool, it’s fast enough (as long as you overload it with plugins, but you shouldn’t), it’s extensible enough (mostly due to the use of JavaScript as base language), it’s easy to integrate many workflows in it, and it’s becoming a reference point for everyone including non-technical people. It works splendidly on Linux, it works very well on Windows as well.
I have to keep this around somewhere, because Peter Muldoon sums up quite nicely my view on exceptions in this talk given for CPPNow 2023. As a short summary would be that you should use exceptions for:
De fiecare dată când cineva pornește o discuție despre SCRUM zilele astea stai să te gândești dacă nu cumva SCRUM, o metodologie agilă menită să facă viața dezvoltatorilor de software ceva mai bună, nu cumva este de fapt unealta diavolului în iadul de lux numit dezvoltarea de software. Este cât se poate de „la modă” să te iei de SCRUM, pentru foarte mulți fiind cea mai importantă metodologie folosită pentru creat software. SCRUM e peste tot, dar majoritatea celor care vorbesc despre SCRUM habar n-au ce zic, așa că hai să vorbim un pic despre chestia asta.
Poate unul din lucrurile care m-a frustrat la reacțiile de la articolul despre ce nu rezolvă AI-ul e că a revenit argumentul că „ChatGPT te ajută la învățare”. Doar că învățarea nu funcționează așa cum își închipuie mare parte din oamenii care zic că ChatGPT te ajută la învățare.