Tehnic

Vorbeam în august despre cum arată concedierile în IT, și iată-le că au venit. Microsoft, 10.000, Google 12.000, Amazon 18.000. Foarte multe din cifrele astea afectează în general bazele din SUA ale companiilor respective. Mă gândeam că după ce au dat afară peste noapte niște angajați, companiile ca Google o să angajeze din nou oameni în SUA înainte ca concedierile din Europa anunțate acum să fie gata. Asta e. Ar fi câteva probleme de discutat aici; regimul de lucru de acasă, cursa recrutărilor, salariile crescânde, lipsa de inovație, și, în cele din urmă, scăderea valorii acțiunilor.

(AnteScriptum: postarea asta nu e despre Buhnici. Înlocuiți Buhnici cu influencerul vostru preferat care navighează solo și nu-și dă seama de ce eșuează în ceea ce face. Eu cazul lui Buhnici îl cunosc, pe ăsta îl folosesc.)

Pentru mulți oameni din IT-ul românesc experiența unei concedieri e virtual inexistentă. Un domeniu în constantă expansiune, încă disperat după oameni de angajat, pare că va acapara întreaga forță de muncă din România și va mai cere încă. Lucrurile par promițătoare pe termen lung, nimic nu pare că va aduce nori negri, totul va fi frumos, strălucitor. Dar lucrurile nu mai stau așa grozav în alte părți. Prin SUA, care încă mai dau ora exactă în materie de IT, cam toate companiile încep să pună frână la angajări. „Oracle taie din joburi” e doar ultimul titlu pe tema asta - dar Microsoft, Alphabet, Meta, Apple, toți au cam pus frână la angajări. Și, dacă citesc bine titlul ăsta, și Amazon a pus un pic de frână la angajări în zona de white collar în timp ce a concediat 99.000 de lucrători necalificați din depozite. Așadar, scriu despre experiența asta pentru că s-ar putea s-o vedeți și voi în IT-ul românesc. Varianta TL;DR la coadă.

I just watched the presentation made by Chandler Carruth at CPP North regarding „the future of C++” - or, more precisely, the introduction of Google’s next programming language to be embraced by the few people who don’t know about how consistent the Google graveyard really is. I’m not sure what is the rationale of this creation, perhaps it’s the one thing that Chandler Carruth need to get a promotion inside Google, or perhpas he got tired of working on real projects and wanted to work on something that he likes without people bugging him all day „why aren’t you fixing X” - where X is the many faults in the gazillion of products that Google prepares to „sunset”.

Am scris despre asta în 2014 și în 2020 - dar cred că nu am adus un argument suficient de bun dățile trecute încât lumea să mă ia în serios. Și pentru că ieri și astăzi am avut din nou discuții pe subiectul ăsta, hai să-l scoatem din nou la suprafață, să îl explicăm mai bine și poate de data asta să ne facem înțeleși. Să pornim cu treaba evidentă. Avem de-a face cu un „false friend” - o traducere care pare corectă dar nu e. Cei care nu stăpânesc foarte bine nici limba engleză nici pe cea română vor pune foarte ușor semnul egal între cele două, și se vor mira că oamenii citesc cărți la librărie.

I really like goaccess. I use it to build reports about what’s being read on my blog, based on my logs, ever since I ditched all the spying tools that run on your browser when you’re accessing my page. Perhaps you noticed that this page doesn’t ask you to eat some cookies - that’s why this happens. goaccess is a wonderful tool - it can show you in real time what’s going on with your server, who reads what, it’s generally a neat tool. But there is one problem I have.

A început de ieri să umble informația legată de faptul că eșecul Cyberpunk 2077 s-ar fi datorat, printre altele, unei firme românești de testare de software, Quantic Lab. Pe scurt, articolul din Forbes zice că oamenii de la Quantic ar fi mințit în legătură cu stadiul testării, dar și cu profesionalismul angajaților. Oricât de mult ne place să fim depreciativi la adresa românilor, României, și orice e produs/atins de români, aș vrea să abordăm informația asta cu un pic de circumspecție.

There was a long discussion at the end of last year regarding the state of open source, and if I see one more time the XKCD image with the one small project that holds everything to not fall, I swear I’m gonna scream. Not because it’s not partially true, but mostly because it’s one of the things that basically open source is about and proliferating that picture is all about „let’s make everything corporate”.

Acum două luni discutam despre localizarea în limba română, de faptul că localizările aplicațiilor sunt, în general, slabe, pentru că nu prea sunt utilizatori care să ceară localizare de calitate. Și dacă subiectul calității localizării e unul pe care îl rezerv pentru altă ocazie, până la urmă o localizare trebuie, într-adevăr, să fie folosită. Și pentru că vorbeam despre localizarea Windows-ului fără foarte multe date reale (nimeni nu prea avea Windows instalat în română), am decis să fac eu experimentul.

Some time ago I wrote about the sorry state of build systems in the C++ world. In the mean time, I educated myself with a few other alternatives, yet I wasn’t happy. A build system is best when it’s not there, and after writing that rant and being basically mauled for bashing cmake the way that I did. I still stand by it. cmake is based on an inconsistent language, there is the promise of a modern cmake that will fix all the confusion, but I never saw a clear description of what is that modern cmake. But I’m not here to bash cmake again; cmake sadly became a de facto standard, and now, when one writes code, they need to go through the pain of maintaining a complex set of files that are spread all over your source code.