Câteva idei despre #brexit

Este o greșeală să ne dăm cu părerea așa de rapid după anunțarea faptului că britanicii au votat să plece din UE – ca după orice alt eveniment care încă de la început sună ca o chestiune ce aparține cărților de istorie. O să intru în păcatul comentatorului de ocazie și o să mi dau și eu cu părerea.

În primul rând, câteva idei greșite. “Votanții PSD au fost cei care au votat pentru ieșire”. Din păcate, Marea Britanie are alt gen de electorat, și chiar și în orașele mari procentul a rămas pe-acolo, 50-50. În Londra, 60-40. Partea albastră din hărțile de votare nu e Teleorman.

Result map

Foarte important: Euro a crescut față de leu – un euro a crescut de la 4.5179 lei la 4.5366 lei. Dar oamenii nu se uită la faptul că leul a fost în cădere întreaga lună, iar căderea de ieri a fost și ea o mică speculație a celor care se așteptau ca leul să o ia în jos. Din păcate se vorbește prea puțin despre evoluția Euro față de leu în ultima vreme.

Sursa grafic: http://www.curs-valutar-bnr.ro/

Sursa grafic: http://www.curs-valutar-bnr.ro/

Apoi, ideea că gata, de azi Marea Britanie nu mai e în UE. Cât se poate de greșită. Da, Cameron și-a dat demisia pentru că fusese singura lui șansă de a recupera capital politic în propriul lui partid – a făcut un pariu cu niște lucruri prea mari pentru el, iar votul a fost neașteptat pentru el – mai ales că se aștepta ca și laburiștii să-i sprijine planul de rămânere în UE. Dar acum nimeni nu-și asumă conducerea, semn că de fapt nici tabăra de “leave” nu își dorește să conducă dezastrul economic care se întrevede.

Ce urmează e că vor fi cel puțin doi-trei ani de tranziție, din momentul în care cineva își asumă conducerea și chiar activează articolul 50 din tratatul de la Lisabona. Deocamdată Marea Britanie e într-o mică pauză de reconfigurare politică. Poate vor urma chiar alegeri noi în care se rediscută rezultatul referendumului. Până când se activează articolul 50 mai durează mult.

Nu are sens să discutăm despre slabul management al situației de criză din partea lui Cameron. E a doua oară când se joacă cu focul, după ce a permis referendumul pentru separarea Scoției, acum a sperat că populația generală e mai conștientă de rezultatele potențialei plecări. Scoția a votat în continuare să rămână în UE, semn că scoțienii sunt mai “conștienți” din punctul ăsta de vedere.

În orice caz, britanicii s-au trezit dintr-o beție serioasă, și azi au aflat că Farage nu le dă niciun ban la NHS (sistemul de sănătate). Și că toți oamenii din tabăra “Leave” se așteptau să piardă, și nu sunt pregătiți să-și asume decizia, că de fapt pentru UKIP era doar un exercițiu de imagine, și o modalitate de a crește în sondaje. Acum, însă, Farage s-a aruncat de pe marginea prăpastiei, și e interesant de văzut dacă are parașuta pe care a promis-o. În curând mă aștept să văd niște britanici foarte, foarte nervoși. Din păcate procesul de separare de UE e mult prea lent, și oamenii o să aibă vreme să dea în continuare vina pe imigranții români, bulgari sau sirieni.

PS: Ah, să nu uit. Exemplul legat de Republica Romană pe care l-a folosit Vlad Petreanu în articolul lui pe tema asta e absolut pe lângă problemă – ca și realitate istorică, ca și orice.

Apoi, să ne așteptăm ca românii emigrați legal în UK să aibă de suferit. Asta e treaba de care îmi e teamă cel mai tare – pentru că în momentul în care milioanele promise nu o să rămână în UK, pentru că nu o să mai existe de niciun fel, oamenii simpli o să se întoarcă contra emigrației legale.

Oricum, să așteptăm un pic. Nu e grabă, lucrurile nu sunt decise, referendumul a fost consultativ.


Comentariul tău