Câteva idei despre fandomul românesc de SF

Articolul acesta ar fi trebuit să fie mult mai lung. Avea mai mult conținut. Din păcate mi se pare un efort inutil să rostesc aici niște nume și să promovez niște oameni care nu numai că nu se doresc promovați, dar se urăsc între ei și își disprețuiesc posibilii fani sau chiar cumpărători. Așa că voi fi foarte scurt.

Vorbim despre fandomul românesc de SF. În mod normal, un fandom e un fel de piață vagă care prinde totalitatea fanilor unei anumite specii literare (de exemplu) – însă fandomul românesc de SF e ceva concret, un cerc de oameni care au reviste, publică cărți, comunică prin diverse site-uri și se identifică, cumva, ca o autoritate în materie de SF românesc. Ce le dă dreptul să se considere autoritate? În acest grup s-au strâns majoritatea celor care au scris SF în România – și cei care au scris dar nu se identifică drept parte din acest grup se raportează tot la el. Fandomul real de SF trăiește, în România, în ciuda autointitulatului fandom de SF.

Ceea ce e greșit. Fandomul((Autointitulatul fandom de SF, doar că nu voi repeta la fiecare frază această precizare)) este o construcție care se bazează pe exclusivismul accesului la materiale din anii ‘80. Pe-atunci aveau acces la cărți doar cei puțini – fandomul se coagula în umbra cenzurii comuniste, în jurul cenaclurilor literare. E un fenomen interesant de studiat pentru un antropolog. Pentru mine, mai puțin.

Fandomul e format din oameni care se urăsc între ei – își cunosc foarte bine tarele, și se atacă constant. Au reviste, au cărți publicate, și orgolii nemăsurate – întotdeauna orgoliile mari se manifestă când realizările sunt mici, și cam așa e și aici. Reviste cu 100-200 de cititori (acest umil blog are un pic peste 400 de abonați), oameni care își cer cărți gratis unii de la ceilalți, oameni care cumpără o carte într-un exemplar „pentru întreg clubul de lectură” – un race-to-the-bottom care a dus la rezultate mai mult decât modeste ale scriitorilor autohtoni.

De ce se urăsc totuși oamenii ăștia între ei? De ce s-ar urî cititorii între ei? Păi din păcate grupul acesta, undeva pe la 1000 de oameni, sunt toți scriitori. Aproape că e imposibil să găsești pe cineva din Fandom care să nu fi publicat ceva, orice, undeva. Iar scriitorii se urăsc între ei, se consideră personalități alfa și se mănâncă între ei cât de tare pot.

Ceea ce fac este că alungă orice fan „verde”, „proaspăt”. Puținii care rezistă sunt ca tinerii din politică – azi par curajoși și plini de vână, mâine îi vezi că se împrietenesc cu PRU și te fac să-ți fie rușine că ai avut încredere în ei.

Am avut un dialog recent care mi-a demonstrat cu vârf și îndesat calitatea deosebită a unor membri ai Fandomului. Chiar, în mod tragic, acest dialog m-a făcut să îmi retrag recomandarea pe care o făceam în mod normal când cineva dorea să citească SF românesc de calitate((recomandam Dan Doboș – Abația)) – acum, însă, mi-e imposibil să îi recomand așa ceva pentru că autorul în cauză ar putea să linșeze un eventual fan care și-ar lua libertăți cu opera dânsului, gen să aibă o opinie diferită de autor. E frustrant, pentru că pe lângă lichele s-au strâns și foarte mulți oameni de calitate – care însă sunt prinși într-o bulă din care nu mai ies pentru că nu văd în afara ei.

Fandomul este, realmente, o gaură neagră.

Toată lumea acceptă că Romcon-ul s-a făcut cu 30-40 de oameni prezenți – fiind departe de ceea ce te-ai aștepta de la un eveniment care se întinde pe trei zile. Nimeni nu se întreabă de ce – cel mult sunt învinovățiți cei care nu au fost prezenți pentru lipsa lor. De parcă încă 10 oameni ar fi făcut diferența.

Fandomul însă nu dorește să se uite în jurul său. Nu vrea să vadă că există zeci sau sute de mii de fani de SF, există o comunitate de fani de Doctor Who, de cititori de HAC sau de bandă desenată Marvel, de jucători de League of Legends, de fane de Supernatural. Fandomul nu vrea să vorbească cu astfel de oameni, care sunt mult sub valoarea dânșilor. Fandomul urăște pe oricine nu îi venerează. Se duc aproape 100.000 la filmele Marvel? Ce avem nevoie de ei? SF-ul e despre accidentul tehnologic, ce știu păduchii ăia care sunt fani de Marvel? Fandomul urăște fanii.

Sunt totuși oameni care sunt, teoretic, în acest fandom și totuși nu urăsc cititorii și fanii. Oameni care chiar vor să ajungă la cititori, oameni care chiar vor să intre în dialog. Însă până când nu vor accepta că poate fix cercul lor le îngustează vederea și circulația lucrurilor pe care le produc, nimic nu se va schimba.

Nu sunt omul perfect să vorbească despre lucrurile astea. Am fost smuls cu violență din letargia mea față de Fandom, și a trebuit să scriu lucrurile astea. Poate nu le-am scris perfect. Dar măcar nu mă ascund rușinos în spatele unei imaginare ofense, împroșcând materie fecală în oricine se apropie.

Realitatea e că Fandomul e un fenomen marginal. Dacă vreți să faceți SF românesc trebuie început de la zero, și căutați oamenii care îți critică echilibrat și corect producțiile.

Ăștia nu au ce căuta pe lângă măriile lor, scriitorii români, că sunt niște de-ăia nasoi, care cred că pot avea păreri

Ăștia nu au ce căuta pe lângă măriile lor, scriitorii români, că sunt niște de-ăia nasoi, care cred că pot avea păreri