Câteva idei pentru omul cu dezîndrăgostirea

Zilele astea am văzut că circulă un articol de pe platforma aia de pe care articolul nici nu apare în primul ecran când îi deschizi pagina. Articolul e semnat de un anume Răzvan Vasile, e bunicel, emoționant pe alocuri, și e un apel mascat (sau fățiș, nu mă pricep la genul ăsta de subtilități) la „hai să fugim din țară”.

Doar că am câteva idei pentru băiatul care a scris textul respectiv, cu niște sfaturi venite de la niște oameni care înțeleg mai bine decât mine ce se întâmplă.

Primul, omul vorbește despre ceva tipă de care s-a despărțit ca să se rămână în țară, și sugerează că și acum problema pentru el e similară. Că omul e nefericit aici e evident; dealtfel, e greu să nu fii nefericit în România modernă, e o țară în care singurul lucru despre care oamenii mai discută este despre cât de nefericiți sunt, neînțelegând că ăsta e motivul pentru care sunt ei nefericiți.

De exemplu tipul ăsta preferă să-și abandoneze iubita ca să se rămână în țară. Nu că ar fi fost imposibil, de exemplu, s-o ia de nevastă, să meargă cu ea, să facă chestii acolo și după aia să se întoarcă în țară cu resursele acumulate acolo când o fi brexitul mai greu. Și vorbesc despre treaba asta fiindcă omul insistă că momentul respectiv a fost definitoriu pentru el. Păi acolo a arătat ce poate alege: a făcut alegerea de a sta la mami acasă în loc să ia viața în piept și să rămână într-o relație. E un tip care își abandonează iubita pentru un moft.

Am avut acum câțiva ani o discuție cu un psiholog despre faptul că îmi doream foarte mult să plec din țară. Și întrebarea reală care a rezultat din discuția respectivă a fost: „ok, și dacă pleci crezi că vei fi altfel? Crezi că vei fi un alt tu dacă fugi din situația din care ești acum?”.

Nefericirea ți-o cari cu tine, cu alte cuvinte. Că în România, în Anglia sau în Botswana, tu ești ăla care e nefericit și nefericirea pornește din tine. Nu că aș vrea să-l judec prea mult pe băiatul din articol, dar dacă îți lași iubita în urmă pentru a urmări un plan neclar, cumva treaba asta zice multe despre tine. Poate el ne-a dat acest exemplu ca să ne explice ce sacrificii a făcut, mie însă doar mi-a transmis alt mesaj legat de caracterul lui.

Apoi, mai e o altă idee legată de plecare pe care mi-a explicat-o Călin Popescu Tăriceanu pe vremea când era liberal și părea că știe ceva mai bine (nici nu fusese prim ministru). Aveam aceeași întrebare acum vreo 15 ani, și la o întrunire organizată de PNL m-am ridicat și le-am zis: „Sunt deștept, frumos, toată lumea mă vrea, de ce aș rămâne în România?”. CPT a fost cel care mi-a răspuns, și mi-a zis cel mai deștept lucru pe care o să-l auziți de la cineva din politica românească din ultimii 15 ani.

Parafrazez: „gândirea liberală spune că important e ca individul să-și urmeze scopurile și idealurile, și dacă ele nu se află în România, atunci e cazul să pleci din România și să ți le cauți în altă parte. Că e mai important decât orice să-ți împlinești idealurile; dacă la un moment dat, fiind plecat afară, îți dai seama că poți să ajuți și să fie bine și pentru tine în România, atunci te vei întoarce și vei face lucrurile respective. Dacă nu, nu, un om nefericit nu ar putea niciodată să contribuie pozitiv la bunăstarea locului în care trăiește”.

Așa că am două sfaturi pentru băiatul care a scris articolul. Pleacă dacă asta te face să fii mai bun. Dar nu uita că nefericirea ta e a ta, și depinde de tine, nu de alții, să ți-o rezolvi. Și nu o să te trezești cu zâmbetul pe buze doar pentru că pleci în altă țară, că oriunde ai pleca tu tot cu tine te duci.

PS: M-am dezobișnuit de la a citi comentariile pe tema unui articol, și inițial am fost puternic șocat de prostiile pe care le ziceau comentatorii pe pagina articolului. Mi-am revenit repede din șoc, dar da, șocul inițial a rămas. Noroc că știu că comentatorii sunt la fel de agresivi și în alte părți, nu doar aici.