Cazul Blogosfera SF&F

Există o comunitate destul de mică numită „Blogosfera SF&F”. Nu există un punct central, cel puțin nu am reușit eu să-l găsesc – pentru mine, Blogosfera SF&F e formată din Georgiana Vlădulescu și Iulia Albota. Proiectul Blogosfera SF&F presupune alegerea unei cărți de citit pentru luna următoare, și luna următoare toată lumea asociată proiectului postează o recenzie de carte. La debutul proiectului am fost invitat să fac parte din el, însă mi-am dat seama că prefer să nu mă implic în proiect, pentru că nu îmi doream să citesc cărțile respective și timpul nu-mi permitea să citesc tot timpul cărțile propuse. Mai ales că e vorba de cărți publicate în România, și de obicei scriitura atroce face imposibilă ingerarea lunară a unui astfel de text.

Proiectul mi se pare naiv și nu foarte eficient. Mi se pare că cititorii celor din Blogosfera SF&F cel mai probabil nu așteaptă recenzia lor ca să cumpere sau nu anumite cărți; ok, putem să considerăm că o recenzie în blogurile oamenilor ar putea să dea un „second wind” vânzărilor unei cărți (dacă sunt recenzii pozitive), dar la noi editurile nu sunt oricum foarte capabile să creeze acel hype inițial în legătură cu o carte și câteva recenzii bune nu pot schimba prea mult. Dar e un proiect fain de făcut cu prietenii, e într-un fel fain să pari că faci parte dintr-o conversație, și e genul de joc de bloggeri care se practica prin 2006 ca să se sporească importanța anumitor bloguri în motoarele de căutare. Sau poate e un motivator să scrie pe blog, nu sunt sigur.

Însă faptul că scriu ce le trece lor prin cap a stârnit în mod natural suspiciuni fanilor unor oameni care scriu prost. În momentul în care cinci oameni îți citesc cartea și spun că e slabă și nimeni altcineva nu spune nimic despre tine fie începi să-ți pui întrebări, fie spui că îi plătește Horia Nicola Ursu. Pentru că asta e concluzia la care a ajuns Cătălin Badea-Gheracostea într-un articol publicat în Observatorul Cultural. CBG demască întreaga conspirație cu un tabel în word care demonstrează că anumite cărți le-au plăcut bloggerilor mai mult ca altele, și că anumite edituri au scos cărți mai bune decât altele. Acum nu știu cum a ajuns Horia Nicola Ursu (și bănuiesc că și Mike Hăulică, dar nu îndrăznesc să cer clarificări) să fie The Godfather în această schemă sinistră de strâns 7 recenzii pozitive, dar cred că se simte bine în momentul în care eforturile îi sunt încununate de prestigiu public, cam cum se simte Soroș când vede că lumea îi ridică templu în România Paralelă. O paranteză: nu dau link la articolul lui Gheracostea pentru că în curând va fi ascuns sub paywall-ul de la Observatorul Cultural, și nefiind o publicație pe care s-o pot recomanda, prefer să vă las libertatea de a negocia cum doriți lectura acelui articol. Eventual cereți un Advanced Reader Copy de la autor.

Friptura e puțină, cuțitele foarte ascuțite. Așa, din ce văd eu din turnul meu de fildeș, cam singurul scriitor de SF care a și scris ceva bun în România este Florin Chirculescu (Sebastian A Corn), și zic asta nu pentru că i-am citit ultima carte ci pentru că văd că i-o apreciază niște oameni care au citit la viața lor și altceva decât SF. O fi bună, mă gândesc.

Oricum, revenind la Blogosfera de SF&F, dacă vreți căutați-le blogurile, citiți-le. Eu unul nu am foarte mare încredere în ei pentru că au avut, totuși, și recenzii pozitive, ceea ce mi se pare nu rău intenționat ci excesiv de naiv. Dar ăsta sunt eu, voi mă știți, ați mai citit recenzii de-ale mele, mie mi-a plăcut Someșan și Eftimie și nu mi-a plăcut Cărtărescu. Probabil aș fi scris prea multe recenzii negative dacă aș fi acceptat invitația Georgianei să mă alătur proiectului. Dar tot cred că nici măcar eu, atât de meseriaș cum mă știți, nu pot scrie o recenzie atât de negativă încât să îngrop etern o carte bună. Aparent Cărtărescu a vândut bine în ciuda faptului că mie Solenoid mi se pare o tâmpenie, și Chirovici doarme pe-o saltea făcută din bancnote de 100 de mii de dolari în ciuda faptului că eu am scris despre el că a vândut doar 66 de exemplare în două luni. Ce e mai nasol e că indiferent de ce părere au criticii precum Cătălin Badea-Gheracostea, cărțile proaste vor rămâne proaste, și indiferent de câte premii cu nume de cenzor comunist aruncă în scriitori, ăștia tot scriitori slabi rămân. Friptura tot puțină, deci în SF se ascut cuțitele și mai tare.