Ce a fost Leaderchef?

Nu sunt mare consumator de televiziune dar am urmărit la un moment dat cîteva serii de ‘reality show’. Nu orice prostii ci prostii evident selectate. Unul din spectacolele care mi-au plăcut a fost “Hell’s kitchen” și “Masterchef” varianta cu Gordon Ramsay. De ce?

O dată pentru că genul ăsta de spectacole sunt (inițial mai mult, recent mai puțin) despre muncă. Muncă grea, sub stres, cu un nebun (Gordon Ramsay, aka real-life-client) care să urle după tine. Și apoi, e tare frumoasă munca, aș putea să o privesc ore întregi fără să mă plictisesc.

Masterchef am înțeles că a ajuns și în România. Mi-e neclar dacă Masterchef-ul românesc are un Gordon Ramsay românesc, dar mă îndoiesc că poate să fie prea reușit. Și probabil Masterchef-ul românesc (sau cel original) a fost cel care i-a inspirat pe niște oameni veniți la un training de leadership făcut în Predeal să facă un challenge de 20 de ore.

Challenge-ul, pe scurt: dacă ți se dă pe mînă un restaurant sofisticat din centrul capitalei europene a turismului (recte Brașov) reușești să faci profit? Reușești să-ți mobilizezi cei 24 viitori lideri să-ți facă treabă în bucătărie suficient de bună pentru a mulțumi cohortele de turiști înfometați?

Am aflat de challenge-ul acesta cu 2 ore înainte de încheierea evenimentului: cam toți bloggerii brașoveni au fost consternați de invitația primită însă am profitat de faptul că sunt încă în concediu (concediu tocmai terminat azi la ora 5) pentru a ajunge cu vreo 20 de minute înainte de încheierea termenului. Am mers pe-acolo și am văzut forfotă de oameni; terasa de la Prato era relativ plină.

Am discutat un pic cu unul din concurenți care se ocupa cu atrasul de clienți, și pe care îl cunoșteam vag din vedere de cînd cu Drumul mingii de anul trecut, de la finala de fotbal. George Păduraru, dacă țin bine minte din mailul pe care l-am primit. Mi-a explicat în ce a constat challenge-ul și cam ce au făcut ca să-l rezolve. Pe scurt, cei 24 viitori lideri au fost anunțați ieri la ora 22:30 că au de servit mese a doua zi. Au pregătit tot ce era de pregătit: au avut meniu separat, probabil și-au făcut și training de cum se gătește, altfel nu-mi explic cum au putut să nu provoace toxiinfecții în lanț. Au stat mai prost la capitolul promovare (o greșeală pe care și-o asumă). Și m-a chemat să îi văd pe oameni muncind în bucătărie.

Cum ziceam, sunt un iubitor al muncii, îmi place să o privesc, și deci nu am putut refuza. Am intrat să-i văd pe băieți și fete la lucru și păreau că se adaptaseră destul de bine la ritmul bucătăriei; era greu să îi deosebești de staff-ul original al bucătăriei. Dar nu am surprins decît cîteva minute spre final. Ideea de a înlocui staff-ul se pare însă că nu a fost suficient de roditoare – ținta pe care și-o stabiliseră, îmi mărturisise gazda, a fost prea ambițioasă.

Părți bune: mi-a plăcut că au făcut ceva deosebit. Nu e genul de chestie pe care o faci în fiecare zi, și recunosc că mi-ar fi plăcut și mie să învîrt un pic la aluaturi; pentru o zi și pentru experiență chiar merită. Cum a mers echipa lor ei știu, nu mă pot pronunța; dar oamenii mîncau cu poftă cînd am ajuns la Prato pe terasă, deci rezultatul a fost ok. Apoi, îmi mai povestea, au și livrat la diverse firme de prin apropiere, în speranța că o să-și atingă target-ul. Din punct de vedere logistic cred că a fost o treabă chiar mișto.

Părți rele: promovarea. 2 ore înainte de încheierea evenimentului… într-un fel mi-a părut rău că nu am putut da sfoară prin țară mai din timp, Poate si-au învățat lecția, poate nu; asta iarăși, doar ei o știu. Apoi, scopul… Cum să vă zic, simt groază și oroare cînd aud despre oameni care se autointitulează lideri. De fapt încep să am oroare la cuvîntul ‘lider’, și îmi vine să-l citez pe Ovidiu: “Lidărșip nene”. Cred că îl urăsc mai mult decît pe ‘timbilding’. Toată lumea e azi lider și timbildăr. Sau, mă rog.

Poze:

Leaderchef

Comments are closed.